În contrast cu alte metode de microscopie optică bazate pe caracteristici ale specimenului studiat (de exemplu : lumina de absorbție, faza gradientului etc.), microscopia fluorescentă este capabilă să studieze caracteristicile unei singure molecule bazate pe emisia de lumină fluorescentă.
Utilizând această tehnică se pot afla pozițiile precise ale componentelor intracelulare marcate cu diferite substanțe fluorescente. De asemenea, putem afla coeficienții de difuzie, caracteristicile de transport și interacțiunile cu alte biomolecule, pH-ul, vâscozitatea, indicele de refracție, concentrațiile ionice, potențialul de membrană și polaritatea solventului în celulele vii și în țesuturi.
Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii germani Ernst Ruska şi Max Knoll. Acesta era bazat pe ideile şi descoperirile fizicianului francez Louis de Broglie. Deşi primitiv şi nepotrivit utilizărilor practice, instrumentul era capabil să mărească obiectele de patru sute de ori.
Reinhold Rudenberg, directorul de cercetări al companiei Siemens, a patentat microscopul electronic în 1931, deşi Siemens nu făcea cercetări în domeniul microscoapelor electronice la acea vreme. În 1937 Siemens a început să-i finanţeze pe Ruska şi pe Bodo von Borries pentru dezvoltarea unui microscop electronic. Siemens l-a angajat şi pe fratele lui Ruska, Helmut să lucreze la aplicaţii, în particular cu specimene biologice.
Microscopul fotonic (optic) și cel electronic au o organizare similară. În cazul ME sursa de lumină este înlocuită cu un filament ce emite electroni, lentilele de sticlă sunt înlocuite de câmpuri magnetice sau electromagnetice, iar un ecran fluorescent înlocuiește ochiul uman în vizualizarea directă.
Un microscop electronic este un tip de microscop care foloseşte electroni pentru a ilumina specimenul şi a crea o imagine mărită a acestuia.
2. Componentele microscopului de fluorescență
Componentele microscopului de fluorescență sunt:
- Sursa luminii de excitație, reprezentată de lampa de mercur, lampa xenon sau de lasere
- Filtru de excitație
- Oglinda dicroica
- Filtru de emisie
- Obturatorul
3. Principiul metodei
Microscopia fluorescentă este utilizată pentru studiul localizarii și mișcării moleculelor și componentelor intracelulare. Componentele celulare, în mod normal, nu au o lumină fluorescentă, de aceea pentru a putea fi studiate, se introduc în celulă coloranți fluorescenți.
Astfel celula preia direct coloranții fluorescenți, care vor fi incluși și concentrați în compartimentele celulare specifice. În acest mod elementele celulare țintă devin vizibile la microscopul de fluorescență.
Luminescența este fenomenul prin care o substanță absoarbe radiații ultraviolete din
1.Dumitru Buiuc, Marian Negut - Tratat de Microbiologie Clinica, Editia a III-a, editura Medicala, Bucuresti, 2009; 96:97; 526:527.
2.Mihaela Gherghiceanu, Laura Cristina Ceafalan, Eugen Mandache, Sevinci Pop, Emanuel Fertig - Bioimagistica celulara si moleculara, editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti; 25:45
3.http://ro.scribd.com/doc/47300684/Microscopia-fluorescenta
4. http://en.wikipedia.org/wiki/Green_Fluorescent_Protein
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Fluorescent_microscopy
6. http://nobelprize.org/educational_games/physics/microscopes/fluorescence/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.