Levănțica

LEVANTICA.

Lavandula angustfolia Fam. Lamiaceae.

Denumiri populare: aspic, lavand, levantica de gradina, levantica de padure, livant, livantica, livan, spichinel, spichinat.

In traditia populara: se intrebuinta ca stimulent, antispastic, tonic si la combaterea bolilor aparatului respirator. Plamadeala cu un pumn de flori intr-un litru de rachiu de drojdie tare, tinuta timp de 2 saptamani si apoi strecurata, se punea in comprese, ca sa aline durerea din cazaturi si vanataile, sa vindece ranile si arsurile, precum si contra caderii parului. Cateva picaturi de ulei de levantica se puneau in vasele din care se adapau animalele, pentru pofta de mancare.

Istoric si intrebuintari: lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate. Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca originea cuvantului ,,lavandula" vine de la latinescul ,,lavare"= a spala. Dioscoride mentioneaza existenta acestei plante, care este raspandita pe coastele Galiei, in insulele Stoechas, de unde si sinonimul L.stoechas pentru L. latifolia.

Prima mentiune a speciei L. angustifolia pare a fi facuta de Hildegarde (19a098-1179) in cartea ,,Materia Medica" in care se gaseste un capitol intreg intitulat ,,Despre lavandula".

Trecerea in cultura a lavandei insa incepe dupa aproape 5 secole, de-abia dupa razboiul prim mondial. Cu toate acestea, pana in deceniul al II-lea al sec nostru aproximativ 90% din productia mondiala de ulei provenea din flora spontana si numai 10% din culturi, pentru ca numai 3-4 decenii mai tarziu acest raport sa se inverseze in favoarea culturilor.

Cultura lavandei in tara noastra este relativ recenta. Primele tufe de lavanda si in special de lavandin se gasesc razlete in jurul capitalei si au fost probabil aduse de gradinarii de origine bulgara. In anul 1949, Evdochia Coiciu initiaza primele experiente cu lavanda la Magurele langa Brasov, utilizand seminte din Bulgaria. Mai tarziu, dupa 1955, Tatiana Saveanu incepe la Moara Domneasca primele lucrari de studiere a variabilitatii populatiei de lavanda in scopul obtinerii unui soi autohton. Prima cultura industriala de cca 50 ha, a fost realizat de catre IIS Nivea-Brasov, in anul 1950 la Feldioara, cu material importat din URSS. Aceasta plantatie s-a deteriorat la putini ani dupa infiintare, ca urmare a conditiilor climatice nefavorabile acestei culturi, dar mai ales exploatarii necorespunzatoare.

Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete de lavanda si lavandin, este produsul principal al acestei plante si are largi utilizari in industria parfumurilor si cosmetica. Astfel datorita mirosului si notei de prospetime ce o imprima, se utilizeaza la obtinerea unei largi game de colonie, diferite creme pentru fata, sapunuri si detergenti.