Legile Mendel

Gregor Mendel este fondatorul geneticii ca stiinta. El a studiat transmiterea caracterelor ereditare in descendenta si a fundamentat legile ereditatii.

demonstrarea faptului ca, transmiterea ereditara a caracterelor se realizeaza prin intermediul unor factori ereditari, prezenti in toate celulele organismului. Prin combinarea probabilistica a acestor factori ereditari, de origine materna si paterna, rezulta segregarea caracterelor in descendenta.

studiile lui Mendel au dovedit ca factorii ereditari recesivi pot sa nu se manifeste la descendenta, ramanand in stare ascunsa. Aceasta inseamna ca transmiterea factorilor ereditari nu este afectata de prezenta caracterului respectiv, ei mostenindu-se la urmasi numai pe baza combinarii probabilistice a factorilor ereditari.

Mendel a lucrat in special pe mazare, planta ce se reproduce prin autopolenizare. Soiurile folosite prezentau caractere distincte si constante, produceau descendenti similari si se puteau hibrida prin polenizare artificiala si incrucisata. Hibridarea este procesul de incrucusare intre indivizi deosebiti genetic. Descendentii se numesc hibrizi.

Cand indivizii se deosebesc printr-o pereche de caractere ereditare este vorba de monohibridare, iar cand se deosebesc prin doua perechi de caractere ereditare, de dihibridare. Ulterior s-a dovedit ca legile mendeliene sunt valabile si la animale.

Un exemplu il constituie incrucisarile intre tipul salbatic de cobai de culoare gri, cu cel cu blana alba, de tip albinos. Prin hibridarea intre o femela alba cu un mascul gri, puii au fost toti de culoare gri. Gena pentru culoarea gri este dominanta, iar pentru coloarea alba este recesiva. Puii hibrizi mostenesc ambele gene, dar nu o manifesta decat pe cea dominanta (F1). In F2 s- a produs segregarea: trei sferturi dintre pui au fost de culoare gri si un sfert de culoare alba.

Cercetarile ulterioare au demonstrat ca legile mendeliene au valabilitate si la om. Mendel fiind si matematician, a cautat sa aplice calculul probabilitatilor in interpretarea rezultatelor obtinute la hibridarea plantelor. In cazul incrucisarii intre organisme care difera printr-o pereche de caractere (AA si aa) se obtin in prima generatie, exclusiv heterozigoti (Aa) la care se manifesta caracterul dominant, aceste organisme heterozigote produc doua tipuri de gameti (A si a) in proportie egala. La incrucisarea intre organisme heterozigote (Aa * Aa), prin combinarea probabilistica gametilor, se obtin urmatoarele tipuri de organisme: tipurile de organisme AA (25%) si Aa (50%) sunt identice fenotip, asa ca in F2, segregarea dupa fenotip este de 75% cu caractere dominante si 25% cu cele recesive.

In cazul incrucisarii intre plante de mazare, care se deosebesc prin doua perechi de caractere, Mendel a observat ca in F2 aproximativ 3/4 din boabe erau netede si 1/4 erau zbarcite. Referitor la culoare, a obsrevat, de asemenea, ca aproximativ 3/4erau galbene si 1/4 erau verzi.

Pe baza calculului probabilitatilor ...