Fotosinteză

Sub influenta energie luminoase are loc in frunza punerea in libertate a oxigenului, fara de care nu ar putea exista viata pe Pamint Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfera de catre plantele verzi (cu clorofila), in prezenta radiatiilor solare, cu eliminare de oxigen si formare de compusi organici (glucide, lipide, proteine) foarte variati. Desi apa participa in fotosinteza, ca si dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar cand este in cantitati reduse, un factor limitant pentru toate speciile.

Fara apa viata plantelor, ca de altfel a tuturor vietuitoarelor de pe Terra, este imposibila. Dupa cum se stie, globul pamantesc este aprovizionat cu apa in mod foarte diferit. Cele mai putine precipitatii, inegal distribuite in cursul anului, cad in deserturi. Deserturile se gasesc aproape in toate continentele, ocupand suprafete mai mari sau mai mici, populate cu o flora si o fauna specifica. Toate procesele metabolice depind de cantitatea de apa din tesuturi. Un deficit de apa in tesuturile asimilatoare influenteaza direct procesul fotosintezei atat in faza de lumina, cat si in faza de intuneric, provocand inhibarea acestuia. Deoarece principalul rezultat al pierderilor turgescentei il constituie inchiderea stomatelor, schimbul de gaze care are loc in fotosinteza, respiratie si fotorespiratie, este mult ingreunat. Totusi, si alti factori nonstomatici intervin in reducerea fotosintezei sub influenta deficitului si stresului de apa.

Desi speciile de plante care cresc in tinuturile aride apartin mai multor familii botanice, ele capata mai mult sau mai putin acelasi aspect. Astfel datorita apei insuficiente, o parte din plantele din deserturi si-au pierdut frunzele care s-au transformat in spini pentru a impiedica transpiratia, asimilatia clorofiliana fiind preluata de catre tulpinile verzi ce au clorofila. Tulpinile verzi, asimilatoare, pot fi sferice, latite ca niste frunze sau cilindrice si ramificate ca niste candelabre. Desi suculente, continand o mare cantitate de apa acumulata de tesutul acvifer, animalele nu se pot atinge de ele datorita spinilor puternici ce constituie o buna arma de aparare. Si acesti spini nu sunt altceva decat frunzele reduse la nervura principala. Aceste forme de adaptare se intilnesc mai ales la plantele de desert, cele din familia Cactaceae numite simplu cactusi si care sunt caracteristice (cu unele exceptii) desertului Mexican. Daca nu chiar toate speciile de plante care traiesc in locuri secetoase au imitat, mai mult sau mai putin, forma cactusului, in schimb toate au pastrat caracteristicile de baza: stomatele sunt deschise numai noaptea, cuticula frunzelor este groasa si impermeabila, plasma celulara se pastreaza intotdeauna, indiferent de temperatura, in stare hidratata.

Au trebuit sa treaca inca 44 ani pentru ca aspectul energetic al fotosintezei sa fie cunoscut. Meritul revine medicului si fizicianului german R. Mayer, care a aplicat legea conservarii energiei la ...