Fosilele ne dau o imagine fascinanta despre formele de viata care au existat odinioara pe Pamant. Prin studierea lor, oamenii de stiinta pot invata multe lucruri despre modul in care au evoluat animalele si plantele.
Fosilele reprezinta marturia existentei vietii Pamant. Ele exista intr-o gama foarte larga, de la urme ale partilor animalelor si plantelor pietrificate (transformate in pietre), pana la insecte prinse in diverse rasini ale coniferelor care s-au intarit devenind bucati de chihlimbar. Cautarea fosilelor pe platforma oceanica a dus la descoperirea amprentelor pasilor unor animale sau a adaposturilor lor. Cateva fosile impresionante constau in scheletele uriase ale dinozaurilor. Altele, numite microfosile, sunt atat de mici incat nu pot fi studiate decat cu ajutorul microscopului.
Scopul principal al studierii fosilelor este acela de a arunca lumina asupra modului de formare a vietii si a evolutiei acesteia pe Pamant, de-a lungul intregii sale istorii. Din informati care sunt deseori extrem de fragmentate, paleontologii (oameni de stiinta care studiaza fosilele) au dedus natura nenumaratelor plante si animale.
De exemplu, studierea oaselor dinozaurilor a demonstrat ca multe dintre ei sufereau de artrita reumatoida.
Fosilele ofera oamenilor de stiinta o cantitate impresionanta de informatii. Paleontologii pot stabili varsta relativa a rocilor prin simpla studiere a fosilelor pe care acestea le contin. Stratigrafia, studierea straturilor de roci, se bazeaza in principal pe aceasta metoda de datare.
Fosilele ne ofera de asemenea informatii despre climele din trecut. Stiinta care se ocupa cu studiul acestora se numeste paleoclimatologie. Deseori ele mai ofera repere importante despre mediul ambiental in care traiau animalele si plantele preistorice. Stiinta care studiaza acest aspect se numeste paleoecologie. Si paleogeografla se bucura de dovezile oferite de fosile, mai ales in studierea tectonicii placilor, care considera ca toate continentele se deplaseaza treptat.
Una din principalele probleme ale paleontologilor este aceea ca sirul de dovezi oferite de fosile este departe de a fi complet. Animalele nevertebrate lasa putine urme sau doar urme indirecte asupra existentei lor trecute. Ca urmare, cea mai mare parte a cunostintelor noastre despre viata din trecut dateaza de la inceputul perioadei cambriene, cam cu 590 milioane de ani in urma.
in jurul acelui moment anumite animale au inceput sa isi dezvolte partile tari ale organismului, care au fost mai usor pastrate sub forma de fosile.
O alta problema este aceea ca majoritatea fosilelor sunt urme ale unor animale si plante care au trait in mari si oceane. Explicatia acestui fapt este ca ramasitele animalelor si plantelor marine moarte sunt foarte repede acoperite de nisip, in timp ce animalele si plantele de uscat, dupa ce mor, se descompun rapid din cauza contactului cu aerul.
Nici chiar ramasitele unor vertebrate mari care traiesc pe uscat (animale cu coloana ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
