Filarii

Filariile apartin superfamiliei Filarioidea și paraziteaza diferite animale vertebrate de la amfibieni, la om. Sunt viermi cilindrici, adaptati habitatului tisular in care se pot deplasa: sistemul limfatic sau sanguin, tesutul subcutanat.

Filariile nu au capsula bucala, iar gura are buze. In partea anterioara a corpului prezinta doua cercuri de papile cefalice. Masculii au partea posterioara rasucita in spirala, fara dilatatii laterale, dar sunt prevazuti cu doi spini si numeroase papile caudale. Femelele, cele mai multe sunt vivipare, iar evolutia larvara necesita prezenta unor vectori, care sunt insecte hematofage. Ele produc microfilarii mobile care migreaza fie in sange ( Loa Loa, Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, Mansonella ozzardi ), fie in derm ( Onchocerca volvulus ).

Transmiterea de la o gazda la alta se realizeaza printr-un artropod hematofag, in organismul caruia microfilariile se transforma in larve infectante. In decursul unui nou pranz hematofag larvele infectante patrund in tesuturile noii gazde definitive prin intepatura efectuata de insecta vector. In organismul gazdei definitive, larvele se vor transforma in adulti.

Filariozele se clasifica in:

1. filariile limfatice care infecteaza sistemul limfatic al gazdei;

2. filariile cutaneodermice, care se dezvolta si traiesc in principal in tesutul cutanat.

Grupul filariilor limfatice apartin:

- Wunchereria bancrofti ( filaria lui Bancroft );

- Brugia malayi ( filaria lui Malaisie );

- Brugia timori ( filaria lui Timor ).

Grupul filariilor cutaneodermice cuprinde:

- Loa loa ( filaria lui Guyot );

- Onchocerca volvulus;

- Dracunculus medinensis.

Filariile limfatice:

Transmiterea filariozei limfatice se face prin intepatura tantarilor Anopheles sp., Culex sp., Aedes sp.

Femela tantar este cea care transmite parazitul. Intepand o persoana infectata cu microfilarii in sange, femela ingera in momentul in care se hraneste cu sangele acelei persoane si larvele ( microfilariile ) circulante. Tantarul este gazda intermediara indispensabila pentru dezvoltarea microfilariilor: in organismul tantarului, microfilariile, timp de 7-21 zile sufera un numar de transformari pentru a putea deveni forme infestante. Apoi, acestea se concentreaza in trompa tantarului si odata cu o noua intepatura, microfilariile infestante ies prin trompa tantarului, adera la suprafata pielii si patrund in organismul pe care-l infecteaza prin orificiul lasat de intepatura tantarului, contaminand astfel o alta persoana.

Microfilariile migreaza apoi in sistemul limfatic, continuand ciclul evolutiv.

Pot ajunge la 10 cm lungime.

De mentionat ca unele specii de Anophele, tantari ce transmit malaria, sunt in acelasi timp si vector pentru filarioza limfatica.

Filarioza limfatica este una din principalele boli parazitare tropicale. Se estimeaza ca 120 de milioane de oameni din mai mult de 80 de tari se imbolnavesc de filarioza limfatica, iar un numar de 1,1 miliarde de oameni sunt expusi riscului infectie ( 18 % din populatia planetei ) – date OMS.

Filarioza limfatica este a doua cauza de handicap permanent la nivel mondial. Afecteaza in mod prioritar populatia saraca din regiunile cu risc epidemiologic. Un sfert din persoanele infestate traiesc in India, un sfert in Africa si restul in Asia de Sud. In comunitatile unde boala evolueaza endemic, 10-50% din barbati si 10% din femei pot fi afectate (OMS).

Riscul contactarii filarozei limfatice este mult mai ridicat in cazul expunerii pe timp indelungat intepaturilor tantarilor purtatori de microfilarii. In cazul calatoriilor ocazionale in zone endemicede filarioza limfatica, sistemul imunitar poate face fata atacului larvelor infestante.

Zonele cu risc crescut sunt:

- Africa – Senegal, Sumalia, Angola, N. Madagascar, cateva focare in Egipt;

- Asia – E Indiei pana la insulele din Pacific, trecand prin Vietnam, Indonezia, Malaiezia;

- America – Republica Dominicana, Trinidad, N Brazilie; in zonele endemice, manifestarile cronice sau acute ale filariozei limfatice tind sa se dezvolte mult mai rapid la refugiati sau nou-veniti decat in randul rezidentilor, continuu expusi riscului infectiei.

Prezentat in cadrul Facultatii de Biologie Universitatea Bucuresti