La insecte, precum si la alte grupe de animale, intalnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la intamplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de "emisie-receptie" care permit realizarea unor schimburi de informatii intre indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitand reperarea precisa a partenerilor raspanditi in mediul inconjurator.
Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici).
Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala intre indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, in 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, in general, se intelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocand o reactie specifica individului ce l-a receptionat.
Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. In majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri in care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (in ordine descrescanda) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.
Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atat de a atrage masculii aflati la distanta, cat si de a-i excita la imperechere cand au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiti si compusii chimici produsi de masculi pentru a excita femelele. Acesti compusi sunt uneori denumiti substante afrodisiace, desi aceasta denumire se foloseste cu precadere la produsele farmaceutice care atata dorintele venerice la oameni.
Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formati, de regula, dintr-un singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai multi compusi. In acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proportia diversilor compusi luati in amestec. Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor al sfeclei de zahar, Limonius californicus. Principalii feromoni sexuali ai insectelor sunt prezentati in urmatorul tabel:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
