Familia viperidae

Familia Viperidae reprezinta cel mai evoluat grup de serpi, daca consideram Crotalinae subfamile inclusa in Viperidae si nu familie separata. Dupa aceasta clasificare, corecta si din punct de vedere personal, familia Viperidae este impartita in 2 subfamilii: -Subfamilia Crotalinae, care reprezinta varful piramidei evolutiei a ofidienilor, este raspandita in toata Lumea Noua, Sudul si Sud-Estul Asiei, si o singura specie se gaseste in Europa. Cuprinde specii faimoase ca Serpii cu Clopotei (Genul Crotalus si Sistrurus), Mocasinii (Genul Agkistrodon, intalniti in America, Asia si Agkistrodon halys se gaseste in Rusia), Serpii-Lance (Genurile Bothrops si Bothriechis, specii extrem de agresive si veninoase intalnite in America Centrala si de Sud) si viperele arboricole din Sud-Estul Asiei (genul Trimeresurus), etc. Dovada a evolutiei acestui grup de serpi este aparatul termo-receptor folosit mai ales pentru detectarea prazii homeoterme pe timp de noapte, care functioneaza astfel: fiecare membru din aceasta subfamile poseda o pereche de orificii situate intre ochi si nari, in interiorul carora se gasesc nervi termici sensibili la cea mai mica schimbare a temperaturii, astfel formand o imagine termica a mediului in care animalele homeoterme (cu sange cald) apar in contrast cu elementele poikiloterme sau ectoterme. Acest sistem este atat de complex incat sarpele poate calcula cu acuritate maxima distanta la care se afla animalul cat si dimensiunile acestuia, cu scopul de a plasa o muscatura precisa. -Subfamilia Viperinae se difera de cea precedenta numai prin lipsa aparatului termo-receptor. Alta trasatura care separa familia Viperidae de restul serpilor este caracteristica ambelor subfamilii si este sistemul complex de glande si colti prin care este produs si injectat veninul in prada sau in pradator. Viperele sunt faimoase pentru coltii lor foarte lungi, Vipera de Gabon (Bitis gabonica) si Sarpele de Tufis (Lachesis muta) avand colti de pana la 5cm. lungime. Acestia sunt mobili si scobiti in interior, asemenea unui ac hipodermic. Sunt retractibili, asemenea lamei de la briceag, stand de obicei culcati, lipiti de cerul gurii si inainte de muscatura se deplaseaza in fata la un unghi de 900-1200. Cei doi colti se pot misca individual, sunt acoperiti de o teaca de piele, si sunt conectati la glandele de venin, situate pe ambele parti ale capului, lucru comun tuturor serpilor veninosi. Veninul produs se aceste glande este de obicei hemotoxic la vipere, adica ataca hemoglobinele, sistemul circulator si distruge tesutul, provocand necroza si cangrena. La unele specii, cum ar fi Sarpele-Lance Auriu (Bothrops insularis), Sarpele cu Clopotei Neo-Tropical (Crotalus durissus) este si neurotoxic, adica ataca sistemul nervos central, blocand receptorii muschilor, astfel paralizandu-i iar victima moare de stop respiratoriu, pe cand, de obicei la celalalt tip de venin victima moare de obicei din cauza insuficientei renale, in cazul oamenilor. Totodata veninul ...