Evoluția omului

Introducere

Evolutia nu are loc neaparat intr-o linie dreapta continua si cu o viteza constanta. Exista lacune in cunostiintele noastre si traiectoria exacta a evolutiei este necunoscuta, desi presupunerile logice au dus la unele dintre cel mai probabile sugestii. Analizarea si compararea ADN-ului este o metoda folosita des in determinarea paternitatii sau stabilirea unui grad de rudenie intre doua persoane. Aceeasi metoda ne permite sa spunem ca cimpanzeii sunt cea mai apropiata ruda a noastra inca in viata (oamenii si cimpanzeii bonobo au in comun 98.4% din ADN). Aceasta insa nu inseamna ca oamenii au evoluat din cimpanzei. Stramosul comun al oamenilor si cimpanzeilor a trait acum 7 milioane de ani si a disparut intre timp. Cifrele din dreapta in diagrama arata cat de diferit este ADN-ul diferitelor specii de primate comparate cu cimpanzeul bonobo. Observam ca cele doua specii de cimpanzeu difera cu 0.7%. De asemenea, se observa ca speciile sunt cu atat mai diferite cu cat s-au despartit din linia ce a dus la cimpanzeul bonobo mai demult (diferenta creste relativ constant cu aproximativ 0.7% in trei milioane de ani).

Cand Darwin a publicat faimoasa sa carte "Evolutia Speciilor", urmata de "Originea omului" nu se descoperise practic nici o fosila a stramosilor omului. Aceasta a dat nastere frazei "veriga lipsa", adica o fosila care sa faca legatura intre oameni si primate. De atunci, imaginea s-a schimbat complet si evolutia omului este mult mai bine inteleasa. Un numar mare numar de fosile, oase si dinti au fost descoperite in diferite locuri prin Africa, Europa si Asia. Unelte de piatra, os si lemn, vetre de foc, asezari sau locuri funerare, au fost descoperite, de asemenea. Ca urmare a acestor descoperiri in arheologie si antropologie, s-a reusit formarea unei imagini despre evolutia hominidelor (si evolutia omului) timp de 4 - 5 milioane de ani.

Impactul mediului inconjurator

Condiţiile Terrei nu sunt constante; pe măsură ce se schimbă, formele de viaţă se adaptează sau dispar. Mulţi factori afectează climatul planetei noastre, excentricitate orbitei, deplasarea axei sale si precizia echinocţiului. Trecutul Terrei este plin de perioade calde şi reci. În perioada uni ere glariace, gheţarii depozitează cantităţi mari de apă. Nivelul apelor scade şi se formează poduri mari legând continentele. Aceste schimbări afectează migraţia speciilor de animale, inclusiv ale omului. Cercetări argumenteză faptul că schimbarea climatului pe perioade lungi a declanşat naşterea si extincţia multor forme de viaţă şi au creat un drum al evoluţiei hominidelor.

Cum ne asemănăm noi cu maimuţele?

Creierul primatelor este mare în comparaţie cu dimensiunea corpului, în mare măsură datorită dependenţei mari asupra unor comportamente flexibile şi învăţate. Spre deosebire de alte animale, primatele au nevoie de o perioadă mai lungă pentru a ajunge la maturitate.

La fel ca multi pradatori, primatele au ambii ochi pe partea anterioara a capului. Campul vizual al fiecarui ochi se suprapune intr-o anumita masura cu campul vizual al celulilalt ochi, rezultand astfel vederea tridimensionala. Vederea tridimensionala ajuta primatele sa prinda prada sau sa sara pe creanga altui copac la inaltime.

Primatele nu se bazeaza la fel de mult pe miros ca alte animale. In schimb ele depind foarte mult de vaz. Din aceasta cauza primatele au bot redus ca dimensiune si nas mic. Aceste schimbari apar si la nivelul ariilor vizuale si olfactive din creier.

Primatele au o grupare de dinti de diferite forme care le permite sa manance hrana variata: rasini, frunze, radacini, tuberculi , nuci, insecte si carne.

Primatele si-au pastrat clavicula, cu toate ca aceasta lipseste la alte mamifere. Majoritatea animalelor, de exemplu cainii si pisicile isi misca membrele din fata inspre inapoi. Spre deosebire de ele, primatele isi balanseaza bratele de-o parte si de alta, de exemplu atunci cand se catara. Clavicula are rolul de a stabiliza umarul pentru ca fortele implicate sa nu il disloce.

Cele mai multe primate au unghii in loc de gheare la degetele de la maini si picioare. Ele au amprente care asigura frecarea cu crengile copacilor si cu mancarea, ajutandu-le sa se catere si sa se hraneasca.

Primatele au degetele mari de la maini si picioare opozabile, ceea ce inseamnca ca pot apuca cu mainile si picioarele. Oamenii au pierdut abilitatea de a apuca cu picioarele datorita restrictiilor impuse de pozitia bipeda. Cu toate acestea, cele mai multe primate, inclusiv oamenii, pot sa isi atinga degetul aratator cu degetul mare ceea ce le permite sa realizeze miscari precise cum ar fi culesul semintelor de iarba.

Anatomia bipedalismului

Oamenii trebuie sa indeplineasca 3 conditii pentru a-si mentine echilibrul cand unul din picioare este ridicat:

1. Sa isi tina capul drept, pe mijlocul corpului

2. Sa isi pastreze partea superioara a corpului deasupra pelvisului

3. Sa isi tina picioatele stabile pentru a suporta greutatea corpului

Foramen magnum este o gaura la nivelul craniului, in zona occipitala prin care ies maduva spinarii impreuna cu meningele spinale. La maimute gaura occipitala este situata mai degraba pe fata posterioara a craniului, spre deosebire de oameni la care se afla pe fata bazala. Aceasta pozitionare a gaurii occipitale dedesubutul craniului are ca scop echilibrarea capului si mentinerea pozitiei sale verticale.

Coloana vertebrala are mai multe curburi pentru mentinerea echilibrului. Deoarece maimutele nu au curbura lombara pentru a impinge partea de sus a corpului spre inapoia pelvisului, greutatea acesteia ii obliga se se aplece in fata. Oamenii au in schimb curbura lombara care pozitioneaza corpul in interior, deasupra pelvisului.