Ecologia Plantelor

Caracterizarea ecologicA a plantelor - forme ecologice

Forme biologice

Formele biologice (forme de viata, bioforme) sunt o expresie a evolutiei convergente a unor specii diferite, evolutie care le confera caracteristici morfo-structurale si fiziologice asemanatoare. Cel mai acceptat sistem de clasificare a bioformelor se bazeaza pe modul in care sunt protejate, in timpul sezonului nefavorabil, structurile de regenerare ale plantelor, respectiv pozitia organelor de reinnoire (a mugurilor). Categorii de forme biologice:

Terofite (Therophyta, T) - plante anuale sau bianuale (TH) care supravietuiesc perioadelor nefavorabile sub forma de seminte sau spori, in conditiile in care organele vegetative se degradeaza. Ex.: Papaver sp. (Fig. 137.1.).

Hemicriptofite (Hemicryptophyta, H) - specii erbacee perene, cu muguri hibernali formati pe tulpini subterane, dar localizati foarte aproape de suprafata solului, astfel incat pot fi protejati de frunzele rozetelor bazale, de zapada sau/si litiera. Ex.: Achillea sp., Fragaria sp., Lysimachia sp., Ranunculus repens, Taraxacum sp. (Fig. 137.2.).

Criptofite (Cryptophyta, Cr) - specii cu muguri hibernali localizati in sol sau acoperiti de apa:

? Geofite (Geophyta, G) - plante de uscat, cu organele de rezistenta (bulbi, rizomi, tuberculi, muguri radiculari, radacini tuberizate) situate in sol. Ex. Anemone sp., Crocus sp. (Fig. 137.3.).

? Hidrofite (Hydrophyta, Hy) - plante acvatice si palustre la care organele de rezistenta persista peste iarna in mediul acvatic. Ex.: Nymphaea sp., Nuphar sp.

Camefite (Chamaephyta, Ch) - plante erbacee si arbusti cu muguri de regenerare localizati aproape de suprafata solului (sub 25-30 cm inaltime) si protejati peste iarna de stratul de zapada sau de litiera. Ex.: Trifolium repens, Vaccinium sp., Vinca sp., plante-pernite (Minuartia sedoides, Silene acaulis) (Fig. 137.4.).

Fanerofite (Phanerophyta, Ph) - plante lemnoase cu mugurii hibernali (de inlocuire) localizati la distanta fata de suprafata solului (minimum 25-30 cm inaltime) si protejati in general de catafile (Fig. 137.5.). In cadrul acestui grup se disting megafanerofitele (inaltime de peste 15 m), mezofanerofitele (2-15 m inaltime) si nanofitele (0,3-2 m inaltime).

Epifite (Epiphyta, Ep) - cormofite fixate pe arbori. Ex. Viscum sp.

Fig. 137. Forme biologice: 1 - terofite (Papaver sp.); 2 - hemicriptofite; 2a - Taraxacum sp.; 2b - Ranunculus repens; 2c - Lysimachia sp.; 3 - geofite; 3a - Anemone sp.; 3b - Crocus sp.; 4 - camefite; 4a - Vinca sp.; 4b - Vaccinium sp.; 5 - fanerofite (Fagus sylvatica).

Caracterizarea ecologica a plantelor - forme ecologice

Raspandirea plantelor pe o anumita suprafata de teren este conditionata de factorii mediului abiotic si in consecinta, prezenta unor anumite plante, pe un anumit teritoriu, reflecta caracterul factorilor ecologici din acel teritoriu.

Formele ecologice sunt deci expresia adaptarii speciilor la anumiti factori ecologici si reflecta caracteristicile ecologice ale habitatelor pe care le populeaza.

Fiecare specie de plante manifesta anumite cerinte fata de apa, caldura, lumina, substantele minerale din sol si poate trai intr-un interval cu limite de variabilitate determinata a factorilor mentionati.

Exista plante adaptate sa traiasca la o variabilitate mare a factorilor ecologici si acestea sunt slab indicatoare; alte plante manifesta tolerante restranse sau chiar foarte restranse fata de un anumit factor ecologic si aceste specii sunt bune