Dinozauri

Ornithomimidele erau vanatori straluciti, avand ochii mari, creierul dezvoltat si aspectul general asemanator cu al strutului. La fel ca acesta din urma Ornithomimide avea o alimentatie variata, consumand atat insecte si fructe, cat si animale mai mici. Pentru a gasi hrana aveau obiceiul sa caute oualele ingropate de diversi dinozauri, sapand pamantul sau ciugulind scoicile, la spargerea carora nu intampinau greutate datorita ciocului foarte puternic. Desi nu aveau dinti puternici sau gheare ascutite pentru a se apara, viteza pe care o puteau atinge si inteligenta acestora faceau ca foarte putini dinozauri sa-i poate prinde. Ornithomimus este una dintre cele mai reprezentative specii ale acestei familii. Avea capul mic si maxilarul asemanator cu un cioc lipsit de dinti. In timpul alergarii isi tinea coada dreapta si ridicata, pentru a-si pastra echilibrul capului si gatului. Atingea viteza de pana la 64 km/h. Avea labele cu gheare care erau in permanenta gata de atac. Acesta face parte din categoria dinozaurilor carnivore mici, inzestrati cu oase goale pe dinauntru, avand o greutate foarte mica si fiind - in acelasi timp - un bun alergator. Cel mai mic dinozaur din categoria dinozaurilor carnivore mici avea marimea unei pisici domestice si greutatea de cateva kilograme. Mai este intalnit sub denumirea de Coelurus. Principala Specie a acestuia era Ornitholestes. Acesta se hranea cu broaste si soparle si isi folosea ghearele ascutite ale labelor. In cretacic s-au dezvoltat specii ale acestor dinozauri, precum Ankilozaurii si Nodozaurii. Specific acestor categorii era o armura formata din pielea groasa pe suprafata careea erau infipti solzi ososi. Nodozaurii au fost cei mai primitivi dinozauri blindati.

Acestia aveau pielea foarte groasa si protuberante ascutite pe toata suprafata corpului. Exemplarul reprezentant al Nodozaurilor a fost Sauropelta. Cantarea 3 tone si avea o lungime de 7, 5 metri. Pentru un animal de asemena dimensiuuni, care se deplasa foarte incet, era necesara o arma puternica de aparare. Astfel ca Sauropelta avea intregul corp acoperit cu solzi ososi. In cazul in care era in pericol se oprea si isi folosea aceasta arma, dar foarte putine carnivore indrazneau sa se apropie. Tot in categoria Nodozaurilor intra si Panoplosaurus-ul care avea tepi care ii acopereau total umerii si apareau chiar si pe cap. Spre deosebire de Sauropelta, acesta ataca inamicul folosindu-si puternicii zimti, daca simtea pericolul in apropiere. Corpul Ankilozaurilor avea chiar mai multe protuberante pe piele decat al Nodozaurilor. Acestea apareau chiar si pe pleoape. Pe langa acest blindaj impresionant Ankilozaurii mai aveau inca o arma de temut. Coada se termina cu o maciuca groasa si osoasa, care putea rani puternic chiar si un mare dinozaur carnivorz. Locul mai fragil al acestora ramanea abdomenul, unde tepii erau mai slab pronuntati. Exemplarul cel mai important si cel mai mare dintre acestia era Ankylosaurus. Cantarea aproximativ 4 ...