Creierul animalelor

Creierul animalelor este cea mai complexa structura cunoscuta si este diferita chiar si de creierul celor mai apropiate rude animale. Insa a evoluat din aceste structuri si are o legatura stransa cu ele.

Creierul, ca organ separat, a crescut din sistemul nervos al primelor animale. Prima viata consta din organisme unicelulare, dar cand s-au dezvoltat cu mai mult de o celula, cele care au avut cel mai mare succes au fost cele cu un sistem intern de comunicatii, un sistem nervos. Un asemenea sistem permitea celulelor sa faca schimb de informatii. Nu toate formele de viata au acest sistem intern de comunicatii: spongierii de exemplu nu au deloc asa ceva. Cele care au celule nervoase (neuroni) au putut sa adopte o varietate larga de forme si sa se adapteze la o gama mai larga de medii.

Cea mai veche si mai simpla forma de sistem nervos este reteaua nervoasa. A ceasta consta din celulele nervoase raspandite in intregul corp al animalului, facand posibil schimbul de informatii. Dar retelele nervoase nu au structuri centrale pentru coordonarea informatiilor. Cnidarii, precum hidra, si echinodermele, precum castravetele de mare, functioneaza cu retele nervoase. Daca apare un stimul, asemenea forme de viata reactioneaza rapid. Daca de exemplu, o meduza este atinsa de o vietate mica ce este prada sa, intregul corp poate sa se contracte sau un tentacul poate sa se infasoare in mod automat in jurul prazii. Urmatorul stadiu de dezvoltare a fost atunci cand reteaua nervoasa a devenit cordon nervos un manunchi de nervi dispus de-a lungul partii anterioare a corpului unui animal. Odata ce celulele nervoase au ajuns sa fie asamblate in acest fel, terenul a fost pregatit ca unele sectiuni ale cordonului sa se transforme in ganglioni nervosi, niste noduri in care se intalneau mai multi neuroni si puteau sa faca schimb de informatii si de comenzi. Animalele care au asemenea ganglioni sunt cele care prezinta simetrie fata de o axa centrala adica pot fi impartite in jumatati care sunt imaginea in oglinda una fata de cealalta. Viermii lati planaria, de exemplu, au o serie de ganglioni similari dispusi de-a lungul unui cordon. In cazul ramelor, exista un ganglion pentru fiecare segment al corpului. Atat la viermii lati cat si la rame exista un singur ganglion in cap, care adesea este descris ca fiind un creier primitiv. La aceste animale ganglionul din cap a avut o mare importanta decat alti ganglioni, din doua motive principale. In primul rand, pentru ca era conectat direct la gura, el a devenit important in identificarea si localizarea hranei. De exemplu, dezvoltarea unui simt al mirosului a fost importanta, si aceasta a fost insotita de inmultirea functiilor ganglionului frontal. A existat de asemenea o crestere a importantei celulelor fotosensibile din cap: aceste s-au transformat mai tarziu in ochi. Faptul ca animalele se deplasau cu capul inainte in timp ce cautau hrana a facut ca importanta ...