Organisme eucariote unicelulare sau pluricelulare
Corpul de tip tal, nediferențiat în organe
Se hrănesc exlusiv pe cale heterotrofă, prin absorbția hranei din mediu, sub formă de soluții organice; organisme saprofite sau parazite
În natură au rol de descompunători (organisme saprofite) sau consumatori (organisme parazite)
Aparatul vegetativ - variat, în funcție de grupul sistematic căreia îi aparțin:
gimnoplast (celulă lipsită de perete rigid, uninucleată);
plasmodiu (celulă fără perete, plurinucleată);
dermatoplast (celulă cu perete celular rigid, uninucleată);
sifonoplast (celulă de dimensiuni mari, plurinucleată; peretele celular prezintă numeroase ramificații tubulare);
miceliu pluricelular (corp pluricelular, alcătuit din împletirea hifelor; hifele=filamente simple sau ramificate, formate din celule alungite, așezate cap la cap, legate prin plasmodesme)
Structura celulei
Peretele celular este constituit dintr-o substanță asemănătoare celulozei = micoceluloză și poate fi impregnat cu chitină, caloză etc.
Citoplasma cuprinde 1 - mai mulți nuclei; lipsesc plastidele.
Ca substanță de rezervă, rezultată în urma metabolismului, în celule se acumulează glicogen și picături de grăsime.
Mișcarea
Caracteristică elementelor de înmulțire la organismele inferioare, este realizată cu ajutorul flagelilor. Atunci când celulele sunt lipsite de perete rigid (gimnoplaste, plasmodii), deplasarea are loc cu ajutorul pseudopodelor (prelungiri citoplasmatice de forma unor brațe).
Nutriția
Heterotrofă, prin descompunerea materiei organice moarte - organisme saprofite sau prin extragerea din corpul organismelor vii - organisme parazite.
Există organisme simbionte, care formează asociații cu alge verzi sau cianobacterii - lichenii sau cu rădăcinile plantelor superioare - micorize.
Înmulțirea - Poate fi:
vegetativă: prin diviziunea celulei, înmugurire, fragmentarea talului
asexuată: prin diferite tipuri de spori - zoospori, aplanospori, endospori, exospori
sexuată: de tip izogamie, gametangiogamie, somatogamie
Sistematică
încrengăturile:
Myxomycota
Eumycota
Lichenomycota
Organisme unicelulare
corpul plasmodiu în care se găsesc mai mulți nuclei diploizi. Acesta se dezvoltă :
din celule izolate, ai căror nuclei se divid prin mitoze succesive, fără formarea pereților despărțitori
reprezintă plasmodii de agregare, rezultate prin asocierea mai multor gimnoplaste care își păstrează individualitatea.
Se mișcă cu ajutorul pseudopodelor.
Se hrănesc saprofit, multe specii fiind întâlnite în păduri, pe scoarța copacilor aflată în descompunere, sub frunzele căzute sau pe alte resturi vegetale în descompunere.
Ciclul de viață:
Sporii germinează în apă sau pe substrat umed sau în apă formând mixomonade (zoospori monoflagelați).
Acestea pierd flagelul și se transformă în mixoamibe care se înmulțesc pe cale vegetativă, prin diviziuni.
Prin procesul de conjugare dintre 2 mixoamibe de potențiale diferite se formează zigotul diploid (mixoamibozigotul)
nucleul acestuia se divide mitotic în mod repetat, rezultând plasmodiul.
Acestea se dezvoltă în condiții de umiditate mare (sol de pădure, paie, lemn putred, între plante, mușchi ș.a.).
La maturitate, plasmodiile se deplasează către locuri luminate și uscate unde, după deshidratare acestea se transformă în corpuri sporifere (sporangi, de obicei pedicelați și prevăzuți cu un înveliș numit pteridie).
Exemple:
Dictyostelium discoideum -
Formează mixospori aglomerați la capătul unui pedicel, cu aspect muriform.
Trăiește pe lemn putred, dar se poate ușor cultiva și pe o infuzie de fân pe agar-agar unde aceasta se hrănește cu colibacili.
Fuligo septica -
„Floarea tăbăcarilor” - trăiește pe material lemnos din uneltele tăbăcarilor, având un plasmodiu de culoare galbenă.
Stenomites fusca -
prezintă un plasmodiu de culoare brună; sporangii sunt cilindrici, pedicelați, acoperiți cu pteridie; întâlnit pe lemne putrede.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.