Citochininele

Citochininele. Spre deosebire de auxine şi gibereline care au fost descoperite mai întâi în plante pe baza efectelor de stimulare a creşterii şi apoi identificate din punct de vedere chimic, citochininele au fost mai întâi sintetizate pe cale chimică, ca substanţe cu rol în stimularea diviziunii celulare. Miller (1955) a obţinut un compus numit aminopurina care a stimulat diviziunea celulară în ţesuturile calusului provenit din măduva tulpinii de tutun. Abia în 1963, Letham extrage şi purifică citochinina naturală din boabele nemature de porumb zaharat, pe care o numeşte zeatină. Ulterior au fost identificate la plante şi alte citochinine, cum este izopentenil-adenina, dihidro-zeatina, izopentenil-adenina (Salisbury şi Ross, 1991) şi benzil adenina (Nandi şi colab., 1989).

Procesul de crestere a plantelor este influentat de factori interni reprezentati de substantele hormonale reglatoare de crestere, de substantele de crestere din grupa vitaminelor si de factori externi, dintre care prezinta importanta : temperatura, umiditatea, lumina, substantele minerale si oxigenul din sol.

Prezenţa în plantă . Prezenţa citochininelor a fost pusă în evidenţă la o serie de plante în ţesuturi cu diviziune celulară intensă, cum sunt seminţele germinate, rădăcinile, lăstarii, fructele tinere etc.

Biosinteza citochininelor se face pe baza degradării acizilor nucleici, având ca precursor acidul mevalonic. Sinteza are loc în vârful rădăcinii, la nivelul celulelor cambiului, de unde citochininele sunt transportate ascendent, odată cu seva brută, prin ţesutul conducător lemnos la frunzele şi fructele tinere şi la seminţe.

Acţiuni fiziologice. La nivel celular, acţiunea fiziologică a citochininelor se manifestă prin stimularea diviziunii celulare. Citochininele stimulează biosinteza acizilor nucleici, în special a ARN-m, cu rol în sinteza proteinelor, stimulează biosinteza ARN-polimerazelor şi intensifică activitatea funcţională a nucleului. În citoplasmă, citochininele determină intensificarea dezvoltării reticulului endoplasmatic, sporirea numărului de ribozomi în special al polizomilor şi intensifică translaţia. În cloroplaste se formează noi grane şi lamele, iar în mitocondrii creşte numărul cristelor mitocondriale.

Citochininele menţin integritatea tonoplastului, întârzie îmbătrânirea şi provoacă întinerirea ţesuturilor.

La nivelul plantei întregi citochininele stimulează diviziunea celulelor în diferite organe. În culturi de ţesuturi “in vitro” citochininele stimulează formarea ţesutului nediferenţiat numit calus, din care are loc regenerarea unei noi plante. Citochininele stimulează organogeneza acesteia, şi anume formarea tulpinii, numita caulogeneză. Uneori, din calus se formează un embrion în procesul de embriogeneză.