Chemoreceptorii Periferici Chemoreceptorii Sinocarotidieni Chemoreceptorii Aortici

Intervin in special in reglarea si adaptarea ventilatiei pulmonare dar ca aceasta sa fie eficienta este necesar sa fie insotita de modificari cardiovasculare.

Sunt celule chemosensibile extrem de vascularizate (2000 ml/min. /100g tesut) prevazute cu capilare fenestrate cu o bogata inervatie simpatica.

Sunt situati la bifurcatia carotidei comune in corpusculul sau glomusul carotidian (avand diametru de 1-2 mm si greutate de 2mg). Sunt prezente insule celulare chemoreceptoare (tip I) si celule de sustinere probabil celule gliale Stimulul principal al chemoreceptorilor este scaderea Pa O2 cu app. 500 torri (ce corespunde la o scadere a presiuni sangelui de 80mmHg situatie cand diminueaza aportul de O2 la nivelul glomusului nivel de cateva ori superior celui la care apar tulburari metabolice tisulare), descarcarile crescand progresiv pe masura ce scade Pa O2. De asemenea intervin Pa CO2 (20-60 torri). Stimularea chemoreceptorilor aortici spre deosebire de cei sinocarotidieni nu sunt activati de cresterea pH-ului fiind chiar deprimati. Stimularea chemoreceptorilor determina cresterea ventilatiei si secundar cresterea frecventei cardiace si a presiunii sanguine. Raspunsul hemodinamic al chemoreceptorilor devine important in stari urgente de hipoxemie severa sau efort fizic marit.

Chemoreceptorii bulbari Sunt situati pe fata ventrala in apropierea radacinii nervilor cranieni IX, X, XI ocupand o arie de 5-6mm2 si o portiune de 200-400um. Studii recente evidentiaza de fapt trei zone cu activitate chemoreceptoare: 1. pe fata ventrala delimitat lateral de piramide si medial de radacinile nervilor VII-X, fiind cea mai bine localizata; 2. caudal de prima delimitare: lateral de piramide si medial de radacina nervului XII; 3. intre cele doua.

Chemoreceptorii bulbari sunt sensibili la modificarile de pH extracelular si a LCR. ...