Castorii

Castorul Americii de Nord si castorul European sunt asemanatori. Mai mari decit rozatoarile medii, au capul relativ mic atasat la un corp compact si indesat, acoperit cu blana deasa, de culoare maro inchis. Ca si alte mamifere care isi petrec o mare parte din timp in apa, blana este alcatuita din doua tipuri de peri: firele dese si scurte asigura izolare si caldura, iar firele mai lungi de protectie sunt pentru aparare si camuflaj. Picioarele sunt scurte si atit labele anterioare cit si cele posterioare au patru degete cu gheare puternice. Labele posterioare sunt mai mari decit cele anterioare si sunt membranate, sugerind modul de viata acvatic al castorilor. Acesti castori au coada diferita de a altor rozatoare: turtita orizontala si acoperita cu solzi pielosi. Castorii isi folosesc coada ca visla si cirma, pentru propulsie si putere de cirmire. Castorul de munte este de marimea unui rozator mediu, dar mult mai mic decit adevaratii castori.

Corpul sau este rotunjit si moale, fara luciu, este bruna-cenusie, cu pete albe distincte sub urechi. Coada este foarte mica si picioarele scurte, cu cinci degete la fiecare laba. Ghearile puternice ajuta la sapat.

Adevaratii castori se gasesc intotdeauna linga apa de obicei a piraielor si lacurilor mici unde in general si construiesc case elaborate sub forma de domuri. Intii sapa o vizuina subacvatica, de obicei in mal, formind temelii prin astuparea ei cu mil si pietre.

Deasupra se formeaza o movila de bete, care se fixeaza din nou cu mil si pietre, pina cind structura se inalta cu mult peste suprafata apei. Deasupra liniei apei se sapa o singura camera interna mare de locuit, cu pereti de pina la un metru grosime. Este sapata cel putin o intrare subacvatica spre interiorul constructiei.

extrem de eficiente. Barajele sunt si ele construite din mil, pietre si ramuri, desi se pot folosi si crengi groase, precum si trunchiuri de copaci. Scopul barjelor este de obicei de a asigura mentinerea nivelului apei in canalele care sunt sapate pentru ca bustenii sa poata fi dusi la elesteu, precum si a mentine casa inconjurata de apa si astfel la adapost in fata atacurilor pradatorilor.

In ciuda numelui sau, castorul de munte traieste rar in munti inalti. Desi el poate fi intilnit in inaltimi de pina la 2. 200 m, el este mai raspindit la niveluri mai joase unde prefera padurile de conifere sau alte terenuri impadurite cu vegetatie deasa. Adesea el este intilnit in apropierea piraielor sau in regiuni foarte mlastinoase.

Casa castorului de munte este o vizuina complicata, sapata relativ aproape de suprafata si aflata pe teritoriul foarte mic al animalului. Vizuina are o camera a cuibului relativ mare, captusita cu vegetatie, si un labirint de tunele, unele terminindu-se in camere pentru depozitarea hranei, altele fiind linii moarte, care se utilizeaza pentru excremente.

Active in timpul noprii Aceste animale sunt in principal nocturne si, desi nici unul nu hiberneaza, adesea devin mai putin ...