Cresterea productiei animaliere globale se realizeaza prin sporirea efectivelor si marirea productiei pe cap de animal. Marirea productiei globale prin cresterea efectivelor nu este totdeauna cea mai economica, intrucat presupune cheltuieli in plus pentru adapostirea, hranirea si ingrijirea animalelor.
De dorit este sa se realizeze productii mari prin marirea productiei pe cap de animal prin imbunatatirea potentialului genetic.
Plecand de la efectivele existente se formeaza o generatie noua cu potential genetic superior, care sa dea productii superioare generatiei anterioare. Aceasta modificare reprezinta ameliorarea, avand ca unitate de lucru populatia.
Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a caracterelor ereditare, a genofondului populatiilor de animale domestice in directia dorita de om - determina modificari in structura genetica a populatiei, in potentialul de productie, deci, indirect, influenteaza productia.
Omul intervine in procesul de reproductie, modificand structurile genetice ale populatiilor (populatia este unitatea de lucru a ameliorarii). Ritmul de ameliorare genetica, in ultima vreme, a crescut prin optimizarea programelor de ameliorare, lucru imbucurator avand in vedere scopul final - cresterea productiei.
Principalele mijloace folosite in ameliorare sunt selectia si dirijarea imperecherilor (incrucisare si consangvinizare) Caracterele principale ce fac obiectul ameliorarii In ameliorare se tine seama de urmatoarele caractere: productia; reproductia; viabilitatea si rezistenta la imbolnavire; exteriorul; originea si rudele colaterale (pedigreul). Deoarece tehnologia de ameliorare este dependenta de particularitatile genetice ale unui caracter, de la fiecare este necesar sa se cunoasca heritabilitatea (h2), repetabilitatea, corelatia cu alte caractere, ponderea variatiei neaditive si de mediu special, limitarea, influenta sau inlantuirea cu sexul.
Heritabilitatea este proprietatea fiecarui caracter, a fiecarei populatii, a fiecarei generatii si a conditiilor de mediu in care evolueaza populatia respectiva. Heritabilitatea variaza intre 0 si 1; daca valoarea depaseste 0, 5 influenta genotipului este mare si invers.
Valoarea ridicata a heritabilitatii mareste sansa transmiterii caracterului la descendenti. Daca heritabilitatea este redusa transmiterea caracterului este slaba si uneori evidentiaza un mediu optim de crestere si exploatare.
In principiu, gruparea caracterelor dupa heritabilitate este urmatoarea: Cunoscand gradul de determinare genetica a caracterelor, crescatorul opteaza pentru folosirea factorilor de obtinere a rezultatelor favorabile in exploatare si, de asemenea, pentru alegerea formei si metodei de selectie.
Daca caracterul are heritabilitate mare selectia se face numai dupa fenotip (acesta prezinta certitudine in transmitere); daca heritabilitatea este scazuta, in selectie se folosesc criteriile genotipice.
Caractere de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
