Structura și Dinamica Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

I. STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE DIN BUGETUL DE STAT

1. CONCEPT PRIVIND CHELTUIELILE PUBLICE

Fiecare țară desfășoară activitate economică potrivit unui mecanism economic. Acesta este reprezentat de un sistem de metode de conducere economică, de obiective ce determină conducerea și de structuri organizatorice prin care se efectuează conducerea. Sunt incluse în acest sistem: principiile fundamentale de conducere, organizarea economiei și conexiunile între componentele acestuia, sistemul pieței, pârghiile economice, criteriile de eficiență, sistemul informațional. Acest mecanism are drept principală funcție cea de conducere și de reglare a proceselor economice, condiționate de raporturile de interese. În realizarea acestei funcții are un rol important piața concurențială, unde se reglează raportul de interese.

Statul are, de asemenea, un rol însemnat, din două puncte de vedere: ca agent economic cu drepturi, atribuții și obligații, dar și ca autoritate publică care creează și execută cadrul legislativ și poate avea influențe în derularea mecanismului economic. Prin forța sa economică poate apela la pârghii economico-financiare: pârghia fiscală, pârghia vamală, pârghia cheltuielilor publice. De asemenea, piața însăși generează prețul, costul, profitul, dobânda.

Veniturile bugetare se încasează în cadrul organizatoric înfâptuit de sistemul bugetar, se repartizează și se cheltuie. Sistemul bugetar reprezintă totalitatea relațiilor economice sub formă bănească. Este un rezultat al repartiției venitului național. Aceste relații apar cu prilejul constituirii și repartizării de fonduri centralizate la și de la dispoziția statului și a unităților administrative teritoriale pentru satisfacerea unor interese generale ale societății.

Astfel, noțiunea de cheltuială publică s-a conturat pe fundalul apariției și evoluției consumului de resurse, cu deosebire, în formă bănească, pentru satisfacerea de nevoi publice. Acest concept este utilizat cu mai multe accepțiuni, atât în teorie, cât și în practică, dintre care se evidențiază sensul juridic și cel economic.

În accepţiune juridică, reţinem că reprezintă o plată pentru funcţionarea instituţiilor publice şi în general săvârşirea activităţiilor cu character public, inclusive a întreprinderilor cu capital de stat.

În accepţiune economică, noţiunea de cheltuială publică exprimă procesele economice de repartiţie a PIB, concretizate prin alocarea şi utilizarea resurselor băneşti, pentru realizarea de acţiuni considerate de interes public. Acesta în aceasta accepţiune exprimă o anumită categorie de procese şi relaţii ecnomice care se manifestă între autorităţile publice, pe de o parte, şi persoane fiyice şi juridice , pe de altă parte, cu prilejul alocării pe destinaţii şi utilizării resurselor financiare administrate de către aceste autorităţi.

Prin intermediul cheltuielilor publice se realizează cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, şi anume, repartizarea resurselor financiare publice pe diverse destinaţii.

2. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Clasificarea cheltuielilor publice se poate realiza din mai multe perspective, și anume:

• clasificația administrativă – pe criteriul instituției prin intermediul cărora se efectuează cheltuielile publice (ministere, instituții publice autonome, unități administrativ teritoriale etc.);

• clasificația economică – aceasta se împarte în două criterii:

- al scopului în care sunt efectuate plățile (cheltuieli publice curente sau de funcționare și cheltuieli publice de capital sau de investiții);

- a existenței sau a unei contraprestații (cheltuieli publice ale serviciilor publice și cheltuieli publice de transfer);

• clasificația funcțională – pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice:

a) în domeniul social

b) în domeniul cercetării

c) în domeniul economic

d) în domeniul apărării și siguranței naționale

e) în domeniul administrativ public central și local.