Șomaj

Conform Dictionarului explicativ al limbii romane, munca este o activitate constienta, specifica omului, indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii intre el si natura, pentru satisfacerea trebuintelor sale.

Antoine de Saint Exupery, numeste aceasta activitate: "Calitate a omului, care nu are nici un nume. Aceasta calitate poate fi insotita de veselia cea mai zambitoare. Este acea calitate a tamplarului care se aseaza de la egal la egal in fata bucatii sale de lemn, o pipaie, o masoara, si, departe de a o trata cu usurinta, isi aduna pentru ea toata priceperea".

Munca, factor de productie activ si determinant in activitatea economica, impune o analiza ampla la nivel macroeconomic si microeconomic.

Munca ocupa, in universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizeaza iscusintele, permite omului sa depaseasca constrangerile mediului si contribuie astfel la crearea bogatiilor. Veniturile care ii sunt asociate constituie o componenta esentiala a cererii reprezentate de gospodarii si permit accesul la consum. Indiferent ca este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificarilor, sau de organizarea relatiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupeaza aceste diferente caracteristice si pune in joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se refera la contributii mai factuale; de exemplu, cum se explica progresia somajului de lunga durata: trebuie sa incriminam rigiditatea aparatului productiv, sa ne pronuntam in favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau sa evocam recompunerea relatiilor sociale; trebuie sa rationam in termeni de integrare si de polivalenta sau sa punem accent pe delocalizarea activitatilor si reducerea posibilitatilor de angajare. O alta tema de actualitate: precarizarea locurilor de munca, inegalitatile dintre categoriile mainii de lucru ce risca sa se accentueze.

Pentru a caracteriza nivelul fortei de munca trebuie utilizati urmatorii indicatori: populatia activa si populatia ocupata sau neocupata.

Populatia activa este totalitatea persoanelor cu o varsta mai mare decat o anumita limita stabilita legal si o sursa proprie de venit. Populatia activa se imparte in doua categorii: obisnuit activa si curent activa. Prima categorie, populatia obisnuit activa, este constituita in functie de modul in care se participa la creearea de bunuri si servicii in decursul unui an si cuprinde toate persoanele care au depasit o anumita varsta - in cazul Romaniei, si al mai multor tari: de 15 ani - si al caror principal statut in ceea ce priveste activitatea in cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost "ocupat" sau "neocupat".