Sisteme europene de plăți

Sistemele de plati ca parte a sistemelor bancare s-au dezvoltat odata cu platile fara numerar. Conceptul cheie al sistemelor de plati este instrumentul de plata scriptural si ulterior electronic. Acesta reprezinta un document (pe suport hartie sau suport electronic) prin intermediul caruia se sting datoriile intre doua contrapartide (una care plateste si cealalta care este beneficiarul banilor). Instrumentul de plata ca vector al sistemelor de plati contine in esenta instructiuni si informatii obligatorii si care de regula sunt date de platitor. Acestea permit transferul fondurilor de la platitor la beneficiarul banilor prin intermediul unuia sau mai multor sisteme bancare (in cazul platilor interne transferul se realizeaza prin interemediul sistemului bancar national, in cazul celor internationale se conecteaza mai multe sisteme bancare nationale). Transferul fondurilor poate fi:

- Transfer intrabancar - de la o unitate operativa la alta apartinand aceleiasi banci (fondurile nu tranziteaza sistemul de plati)

- Transfer interbancar (intern si extern) - fondurile tranziteaza unul sau mai multe sisteme de plati.

Actorii unui sistem de plata sunt:

- Bancile centrale

- Bancile comerciale si alte institutii financiare nebancare (Bursele, societatile de asigurare, SSIF)

- Casele sau agentiile de decontare (fie ca entitati independente fata de bancile comerciale si centrale, fie ca parte distincta a acestora)

- Agentii economici si persoanele fizice.

Sistemele de plati au de regula o structura piramidala care este caracteristica sistemelor financiare si bancare din majoritatea statelor lumii, chiar daca exista particularitati de la o tara la alta.

II.1. Tipuri de sisteme de plati

II.1.1. Sistemul SWIFT

Sistemul SWIFT este o retea de comunicatii prin intermediul careia sunt transmise informatii iar pe baza acestora se pot efectua plati de la o banca la alta. Reteaua SWIFT este utilizata pentru a transmite toate mesajele de plati denominate, care urmeaza a fi compensate intre bancile participante la compensare.

SWIFT-ul (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) este o modalitate de transfer a fondurilor banesti, fiind similara transferului telegrafic sau telex, insa cu specificacitatea caracteristica sistemului computerizat integrat si securitatea deplina a informatiilor trimise. Acesta a fost constituit in anul 1973 de catre 293 de banci din tari diferite si a inceput sa functioneze din 1977 avand sediul la Bruxelles.

SWIFT nu reprezinta un sistem de clearing ci un sistem de comunicare care se bazeaza pe principiul transmiterii reciproce de informatii intre doi participanti oarecare.

Cele doua banci nu se afla in legatura directa, informatia fiind transmisa prin intermediul centrului de operare la care este racordata tara din care porneste mesajul.

Functionalitatea SWIFT se bazeaza pe o retea bine structurata, care are ca principale componente cele trei centre de procesare a mesajelor, aflate la Bruxelles, Amsterdam si Capple Town (SUA). Functia principala a sistemului este aceea de retea de transfer, in masura sa efectueze : acceptarea, validarea, stocarea si livrarea mesajelor.

Responsabilitatea contractuala a retelei SWIFT se delimiteaza numai cu privire la transferul si livrarea mesajelor. Reteaua este accesibila 24 ore / 7 zile pe saptamana.

Mesajele SWIFT sunt clasificate pe 9 categorii, reprezentand peste 120 de tipuri de mesaje si au ca obiect in principal : ordinele de plata, confirmari de schimb valutar si tranzactii de titluri.

In fiecare din tarile participante exista un Concentrator National care mentine legatura prin linii de telecomunicatii speciale, cu membrii si afiliatii retelei.

SWIFT are prin traditie o"vocatie europeana" asigurand serviciul de mesaje de plati pentru cele 15 banci centrale europene participante la sistemul Target. Efectueaza de asemenea si servicii pentru Sistemul EURO I.

II.1.2. Sistemul TARGET

TARGET acronimul pentru Transeuropean Automated Real - time Gross Settlement Express Transfer, reprezinta numele sistemului de transfer interbancar de fonduri care asigura integrarea pietei monetare si implicit punerea in aplicare a politicii monetare unice in Stadiul al Treilea al Uniunii Economice si Monetare. Sistemul a fost proiectat incat sa sustina procesarea platilor externe denominate in euro ca si cum ar fi plati interne.

Sistemul a devenit operational de la 1 ianuarie 1999 si interconecteaza cele 15 sistemele de decontare pe baza bruta in timp real ale Bancii Centrale Europene. Sistemul bancar din tarile UE are la dispozitie un mecanism de plati capabil sa proceseze transferuri externe de fonduri banesti pe baza bruta in timp real denominate in euro.

Sistemele de decontare pe baza bruta in timp real in statele membre ale UE din afara zonei euro, vor putea fi conectate la sistemul Target in masura in care vor fi capabile sa proceseze transferuri de fonduri banesti denominate in euro.

Proiectul sistemului Target presupune 5 faze diferite de actiune:

? Faza preliminara, avand ca obiectiv definirea aranjamentelor de plati pentru Stadiul al Treilea;

? Faza de specificatii, pe parcursul careia sunt dezvoltate specificatiile privind sistemul de plati in spatiul euro;

? Faza de dezvoltare pe parcursul careia este pus in aplicare proiectul sistemului;

? Faza de testare;

? Faza de simulare.

Ca regula generala, numai bancile centrale si institutiile de credit pot fi admise ca participanti directi in sistemele de transfer de fonduri banesti interconectate la acest sistem European. In particular bancile centrale pot accepta sau autoriza si alte institutii care mentin conturi pentru clienti, sa participe direct la operatiunile acestor sisteme, cu conditia ca prin natura publica a operatiunilor lor riscul de esec in decontare sa fie foarte scazut sau sa fie supravegheate si recunoscute de o autoritate competenta in domeniu.

Conform reglementarilor sistemul TARGET trebuie sa proceseze in mod obligatoriu numai platile aflate intr-o directa legatura cu operatiunile de politica monetara in care Sistemul European al Bancilor Centrale Europene este implicat fie la nivel de primitor, fie la nivel de receptor. Platile de detaliu care nu necesita o foarte mare viteza de executie nu vor fi procesate