Programe Comunitare de Pre-Aderare

I. Noțiuni introductive privind programele comunitare de pre- aderare

Pentru a promova cooperarea dintre Statele Membre în diverse domenii aflate în legătură cu politicile monetare, Uniunea Europeană a conceput

“ Programele Comunitare” pe o perioadă de câțiva ani. Aceste programe au fost mai apoi extinse și asupra statelor candidate, având rolul de a sprijini aceste țări în procesul de pregătire pentru aderare, fiind aduse ca o completare a celor trei instrumente financiare care le sunt destinate în exclusivitate (PHARE, ISPA și SAPARD).

Totodată aceste programe au fost concepute și în scopul reducerii și eliminării decalajelor între diferite regiuni din statele membre ale Uniunii Europene, pentru ca toate regiunile si toți locuitorii acestora să beneficieze de avantajele sociale și economice ale Uniunii Europene.

Aceste programe sunt caracterizate de următoarele principii:

 Anumite condiții și criterii de selecție a proiectelor se aplică atât statelor membre cât și

țărilor candidate;

 Participarea la programele comunitare implică o contribuție financiară din partea țării

participante, precum și compatibilitate legislativă în sectorul respectiv;

De asemenea România participă la o serie de programe comunitare precum FP6 pentru cercetare și dezvoltare, LIFE pentru protecția mediului, Leonardo da Vinci, Socrates și Youth - în domeniul educației și Cultură 2000.

1.1. Definirea conceptului de pre-aderare

Încă din noiembrie 1993, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastrick privind Uniunea Europeană , consolidarea coeziunii economice și sociale a devenit unul dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene alături de cel de înființare a pieței interne si a Uniunii Europene Monetare.

Faza de preaderare se referă atât la transformările și construcțiile instituționale, cât și la mecanismele de funcționare a sistemului monetar și durează până la aderarea țărilor candidate la Uniunea Europeană. În faza de preaderare, aceste țări, pe de o parte, își păstrează suveranitatea lor monetară, fapt care le permite să aleagă regimul ratelor de schimb adecvat ca ancoră pentru asigurarea stabilității macroeconomice, iar pe de pe altă parte, în această fază, țările respective trebuie să adopte acquis-ul comunitar. Acest acquis comunitar constă în asigurarea independenței băncii centrale, liberalizarea fluxurilor de capital, interdicția finanțării directe a guvernului de către banca centrală, interdicția privind accesul privilegiat al guvernului la instituțiile financiare.

De asemenea tot în faza de preaderare țările candidate au libertatea de a folosi regimurile de rate de schimb cele mai adecvate ( eficiente ) în scopul asigurării stabilității macroeconomice prin reducerea inflației, echilibrarea balanței de plăți, păstrarea deficitului bugetar și a datoriei publice la cote rezonabile.

Politica de coeziune economică și socială a Uniunii Europene se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția statelor membre către regiunilor și grupurilor sociale mai puțin dezvoltate, prcum și regiunilor care se confruntă cu probleme structurale. Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea Uniunii Europene, acțiunile care vor fi finanțate din bugetul Uniunii Europene alocat politicii de coeziune trebuie sa contribuie la promovarea creșterii sustenibile, competitivității și a gradului de ocupare a forței de muncă, oferind ajutor regiunilor mai puțin dezvoltate, prcum și regiunilor care se confruntă cu probleme structurale. Astfel se asigură o dezvoltare stabilă și durabilă a Uniunii Europene și o funcționare optimă a Pieței Interne.

Instrumentul principal al politicii de coeziune al Uniunii Europene îl constituie sistemul fondurilor structurale. Până în anul 2006, sistemul a fost format din: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă - secţiunea Orientare (FEOGA-O) şi Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP).

Perspectivele financiare 2007-2013 au antrenat și o reformă la nivelul politicii regionale, sistemul central de intervenţie fiind format în prezent din: FEDER, FSE și Fondul de Coeziune.