Cap. 1. Condiții pentru integrarea României in Uniunea Europeana
Statutul de membru al Uniunii Europene nu se poate dobândi de pe o zi pe alta ci presupune atingerea unor ținte prin parcurgerea unor proceduri complexe. Din moment ce condițiile de aderare sunt împlinite, statele candidate trebuie să pună in rigoare legislația europeana in toate domeniile de activitate.
Orice stat care respecta condițiile se poate subscrie Uniunii Europene. Cunoscute sub numele de “Criteriile de la Copenhaga”, acestea fac referire la existenta unei economii de piața care să accepte concurenta, a unui model democratic de conduita, a statului de drept precum și la legislația UE in ceea ce privește moneda euro.
Un stat care întrevede aderarea la UE trebuie mai intai să înainteze o cerere Consiliului European care la rândul sau solicita Comisiei Europene să efectueze un Raport de Tara pentru a vedea dacă statul respective îndeplinește criteriile de convergenta. Deoarece masa reglementarilor este foarte mare, negocierile cu privire la aderare se întind pe o perioada lunga de timp. Este de precizat că statele candidate se bucura de sprijinul financiar, tehnic și administrativ din partea UE.
1.1. Condiții de convergenta
1.2.1 Criterii de convergenta nominala
Moneda euro a fost create cu scopul de a stimula realizarea unei piețe unice europene accesibila celor 370 de milioane de consumatori, piața pe unde circula bunuri, capitaluri și nu in ultimul rând, persoane. Trecerea la moneda unică are ca scop impulsionarea dezvoltării schimburilor economice internaționale din cadrul UE, folosirea ei imbunatatind fluiditatea și transparenta tranzacțiilor.
Folosirea monedei euro in cadrul UE stimulează concurenta dintre state, prețurile mărfurilor și ale serviciilor fiind evaluate intr-o singura moneda, consumatorul poate compara cu ușurința eficienta producției. Aceasta etapa însă nu are o data prestabilita deoarece fiecare țara are propriul ei ritm de dezvoltare.
Criteriile de convergența alcătuiesc condițiile testului economic de evaluare care trebuie trecute pentru a permite unei tari să participe la etapa a treia a Uniunii Economice și Monetare. Criteriile au fost stabilite in cadrul Tratatului de la Maastricht, ratificat de către toate statele membre UE in 1993, și se refereau la:
- Stabilitatea prețurilor: rata media a inflației din ultimele 12 luni nu trebuie să depasească cu mai mult de 1.5% pe cea a celor mai performante state in ceea ce privește stabilitatea prețurilor, mai mult, evoluția trebuie să se dovedească a fi sustenabila.
- Finanțele publice: statutul financiar al guvernului trebuie să asigure menținerea unei poziții bugetare fără că acesta să atingă un deficit excesiv. In caz particular, 1) deficitul bugetar al statului trebuie să fie mai mic de 3% din PIB. In cazul in care acest procent este depășit, trebuie căutate modalităti de a conduce deficitul către valoarea de referință. 2) datoria publică trebuie să fie mai mică de 60% din PIB, iar in caz că se înregistrează valori excedentare, trebuie să se reducă semnificativ intr-un ritm satisfăcător.
- Ratele dobânzii: rata medie nominala a dobânzii pe termen lung calculată pe perioada ultimelor 12 luni nu trebuie să fie mai mare de 2% decât cea a celor mai performante state membre in ceea ce privește stabilitatea prețurilor; rata dobânzii poate fi calculată doar pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor valori mobiliare comparabile.
- Stabilitatea cursului de schimb: cursul de schimb trebuie să mentina o traiectorie situată intre pragurile specificate de SME II pentru o perioada de cel puțin 2 ani, fără ca acesta să aibă fluctuații majore, dar in special, fără devalorizarea monedei naționale din propria inițiativa a statului. Noul mecanism, SME II, l-a înlocuit pe precedentul sau in ianuarie 1999 și a avut ca țintă fixarea unui curs central, fix dar ajustabil față de euro pentru țările care nu fac parte din zona euro precum și stabilirea unei benzi standard de fluctuație de +/- 15%. O banda mai îngustă de fluctuație poate fi stabilită, de comun acord, doar in in cazurile in care se observa progrese privind convergență.
Separat de aceste criterii de baza, se urmărește independența băncilor centrale față de guvern pentru a nu se finanța deficitul bugetar prin finanțarea monetara.
După cum se evidențiază, criteriile de convergență sunt orientate in 2 direcții importante:
- Monetara: vizează stabilitatea prețurilor;
- Finanțele publice: oglindită in interdicțiile ce privesc deficitul bugetar și datoria publică.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
