Cap I. Apariția și cauzele crizei financiare internaționale recente
1.1 Apariția crizei financiare internaționale recente
Criza financiară mondială s-a declanșat în noiembrie 2007 ca urmare a pierderii încrederii a investitorilor americani în ipotecarea securizată. Acel moment a indus criza de lichiditați care a condus la o investire semnificativă de capital în piețele financiare de către Banca Angliei, Banca Centrală Europeană și Rezerva Federală Americană. Așadar, în vara anului 2007, indicele riscului de creditare (TED spread) s-a majorat, urmând ca timp de un an să oscileze, apoi a crescut semnificativ iar în octombrie 2008 ajungând la valoarea maximă atinsă de 4,65%. În acel moment criza a luat amploare, bursele de valori ale lumii s-au prăbușit și s-a implementat o instabilitate financiară în toate sectoarele. Ca urmare, un numar ridicat de creditori, bănci și companii de asigurare au dat faliment în perioada imediat următoare.
În publicațiile specialiștilor apărute imediat după criză, responsabilul producerii crizei financiare a fost Administrația Federală pentru Locuințe a Statelor Unite ale Americii. În urma studiilor efectuate s-a dovedit că punctele sensibile ale sistemului financiar au fost contractele și operațiunile financiare complexe ce au fost supuse efectului de pârghie și politica monetară a Statelor Unite ale Americii care a stabilit un preț prea nesemnificativ pentru creditele acordate. În acest fel s-a favorizat o cotă prea mare a efectului de pârghie.
Ca urmare a manifestării crizei financiare în țările afectate a crescut salariul minim, efect impus prin legislațiile țărilor. Un astfel de efect a dus la o criza mondială în care rata somajului atinge cote maxime în toate țările afectate.
1.2 Rolul instrumentelor tradiționale de politică monetară în contracararea efectelor crizei recente
Instituția care are rolul de a implementa politica monetară este banca centrală, aceasta având rolul de a stabiliza prețurile prin următoarele instrumente de politici monetare tradiționale:
- Operațiuni de open market;
- Rezerve minime obiligatorii;
- Facilități permanente;
- Operațiuni principale de refinanțare;
- Operațiuni de reglaj financiar;
- Operațiuni structurale.
În cazul Angliei, banca centrală reprezintă organismul de conducere al politicii monetare. Obiectivul fundamental al acesteia a fost implicit cel de stabilizare al prețurilor, acesta reprezntând cel mai important factor al dezvoltării economice pe termen lung. Astfel rolul politicii monetare a fost de a treansmite lichiditățile necesare economiei pentru o bună funcționare. Ca obiective secundare stabilite de către banca centrală au fost sporirea agregatelor financiare(cantitatea de bani) și bineînțeles stabilirea cursului de schimb valutar. Lanțul economic a fost implementat de acțiunea băncii centrale a Angliei asupra ratei dobânzii, care la rândul ei a influențat în mod direct cantitatea de monedă, cursul valutar, dar și cererea de credite a rezidenților. Aceasta a utilizat ca instrumente în primul rând intervenția pe piața interbancară, operațiunile de open-market, rescontarea, sistemul rezervelor obligatorii și politica selectivă de credite bancare.
Intervenția pe piața interbancară se realizează prin modificări aduse asupra ratei dobânzii practicate, dar și asupra împrumuturilor pe termen foarte scurt. Acestea sunt clasificate în literatura de specialitate în operațiuni aspra ratei dobânzii și pensiunile de zi cu zi.
Operațiunile de open-market se realizează de către banca centrală a țării și se materializează în vânzări, achiziționări ferme de titluri, fiind excluse titlurile Trezoreriei. Spre deosebire de pensiuni, acestea se efectuează pe piețe ce sunt accesibile tuturor agenților economici. Banca centrală a Angliei utiliează aceste instrumente pe piața titlurilor de stat în mod limitat întrucât aceasta este insuficient de lichidă și profundă.
Rescontarea a fost utilizată ca instrument ajutător mult timp, însă în prezent și-a pierdut importanța. Aceasta a fost îndepartată în cazul titlurilor ce au ca termen mai puțin de trei luni, acestea fiind acoperite cu semnaturi solvabile. Prin aceast mod se inaugurează de catre stat o anumită selectivitate în ceea ce privește creditele, favorizându-se automat acordarea de credite pentru anumite întreprinderi.
Sistemul rezervelor obligatorii crează o legătură între creația monetară și variațiile necesităților de monedă a băncilor centrale. În momentul în care se constituie rezervele, activitatea piețelor interbancare se mărește semnificativ, iar băncile fără rezerve le competează și băncile cu rezerve prea mari le micșorează. Prin intermediul acestui instrument, banca Angliei a redus fluctuațiile ratei dobânzii. Așadar, constituirea acestor rezerve a dus la sporirea unui grad de eficiență în măsura în care modificarea sumei depuse este mai apropiată de modificarea depozitelor bancare.
Politica selectivă a creditelor reprezintă repartizarea creditelor către bănci, de căre banca centrală, luându-se în consideraresporirea masei monetare dorite și creditele neplafonate.
1. Ahrend, R., B., Cournède, R.- Monetary Policy, Market Excesses and Financial Turmoil, OECD Economics Department Working Papers No. 597, 2010
2. Auerbach, A. J. , Obstfeld, M. - The Case for Open Market Purchases in a Liquidity Trap, NBER Working Paper No. 9814, San Diego, 2010
3. Bernanke, B., Reinhart, V.- Conducting Monetary Policy at Very Low Short Term Interest Rates, The American Economic Review 94, San Diego, 2004
4. Goodfriend, M. - Overcoming the Zero Bound on Interest Rate Policy, Federal Reserve Bank of England, Working Papers, 2012
5. Zăpodeanu, D., - Politici Monetare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
6. Raportul Băncii Centrale Europene
7. http://www.bankofengland.co.uk
8. http://www.financiarul.com/
UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
MASTER BĂNCI ȘI PIEȚE FINANCIARE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
