Managementul riscului de creditare în băncile din România

1. Manifestarea riscului de creditare

Activitatea de creditare reprezintă o preocupare permanentă a băncilor, întrucât este principala operaţiune prin care se realizează plasarea resurselor băncii şi principala activitate generatoare de profit a unei bănci. Prin intermediul creditării, băncile contribuie, pe de o parte, la crearea de resurse pentru societăţile care au nevoie să-şi finanţeze proiectele de investiţii, iar pe de altă parte, sprijină deţinătorii de fonduri să le investească în scopul obţinerii de profit.(Ionescu, 2004)

Activitatea de creditare implică însă şi riscuri, pornind chiar de la decizia de creditare, care presupune cunoaşterea în detaliu a activităţii şi resurselor financiare ale viitorilor debitori şi până la impactul evenimentelor cu care se confruntă piaţa bancară în ansamblul ei. Rezultă astfel, că riscul de creditare este cel mai important dintre riscurile rezultate din activitatea bancară. El implică, pe lângă riscurile legate de creditul în sine şi de debitor şi riscul de variaţie a ratei de dobândă pe piaţă, riscul valutar, riscul de ţară etc. În plus, orice operaţiune de creditare implică, prin însăşi natura sa, riscuri. De aceea, un prim element de care trebuie să ţină cont orice instituţie de credit este posibilitatea sa de a se angaja în acordarea de credite, din reusrse proprii, atrase sau chiar bazându-se pe o refinanţare de la Banca Centrală.

Riscul de credit presupune asumarea de către bancă a riscului ca la scadenţă să se confrunte cu recuperarea doar parţială sau chiar nerecuperarea sumelor acordate sub formă de credit şi a dobânzilor şi comisioanelor eferente acestora, exclusiv din vina debitorului. De aceea, banca este obligată ca înaintea adoptării deciziei de creditare, ca şi pe toată perioada derulării creditului, să analizeze o serie de elemente de cuantificare a riscului, cum ar fi:

- performanţa financiară a clientului;

- calitatea şi structura sursei de rambursare;

- calitatea şi structura garanţiilor;

- calitatea managementului.

În funcţie de rezultatele analizelor economico – financiare, băncile acordă credite persoanelor fizice şi juridice, credite care sunt clasificate în 5 categorii, (Tabelul nr. 1), având în vedere înclusiv serviciul datoriei (capacitatea de rambursare).

- Credit Categoria A – este un credit acordat debitorilor cu performanţe economico- finaciare foarte bune

- Credit Categoria B – este creditul acordat debitorilor cu performanţe economico – financiare bune şi foarte bune, dar care nu pot fi menţinute în perioada următoare.

- Credit Categoria C – credit acordat debitorilor cu performanţe financiare satisfăcătoare, dar cu tendinţă de înrăutăţire.

- Credit Categoria D – credit acordat debitorilor cu performanţe economico – financiare slabe şi obţinute cu ciclicitate

- Credit Categoria E – pierdere

Scopul acestor analize efectuate asupra portofoliului de credite al fiecărei instituţii de credit este, pe de o parte, acela de a cunoaşte permanent nivelul riscului de credit pe care trebuie să-l gestioneze şi, pe de altă parte, de a determina suma provizioanelor specifice de risc, pe care tzrebuie să le constituie pentru acoperirea creditelor neperformante.

2. Managementul riscului de credit

Managementul riscului de creditare se bazează pe două principii clasice:

a. Diviziunea riscurilor

b. Limitarea riscurilor.