Actuala tendinta in conducerea societatilor pe actiuni este guvernanta corporativa. In universul economic al zilelor noastre, corporatia este forma dominanta de organizare a afacerilor. Cele patru caracteristici care au stat la baza succesului acestor corporatii, care permit cumularea eficienta a unor mari sume de capital investit si operarea lucrativa a unor tranzactii cu numerosi proprietari de firme si angajati sunt :
1. Raspunderea limitata a investitorilor ;
2. Liberul transfer al sigurantei investitorului ;
3. Personalitatea juridica legala ;
4. Managementul centralizat.
Fiecare dintre aceste patru caracteristici poate fi privita ca o teorie ca are, la polul opus, un punct de vedere contrastant, din moment ce se creeaza o serie previzibila de polemici si conflicte reprezentand o trasatura caracteristica permanenta a structurii sistemului corporativ.
Administrarea corporatiei isi are nucleul in bordul director. In marile companii internationale, consiliul director detine, in mod normal, un rol pasiv, de supraveghere, spre deosebire de conducerea la varf care se ocupa, de fapt, de administrarea afacerilor propriu-zise ale concernului.
Rolul de baza al conducerii centralizate este acela de a facilita desfasurarea activitatii pe domenii de specialitate. Desi ar putea exista asemanari intre acestia, investitorii ar putea fi simpli investitori, managerii pur si simplu manageri, profesionisti cu aptitudini in ceea ce priveste afacerile corporatiei. Mai mult, in acest fel managerii si-ar putea organiza optim un nivel de comunicare si control in interiorul corporatiei, o structura ierarhica ce sporeste eficienta companiei in sine.
Conducerea centralizata astfel duce la cresterea eficientei organizationale, iar managerilor le este oferita o autoritate nelimitata. Judecata lor de afaceri nu este condusa de intentiile outside-rilor cum ar fi actionarii. Cu toate acestea, aceasta putere discretionara nu este niciodata data in scopul de a face posibil ca managerii de top sa-si maximizeze avantajele personale, tinand cont ca autoritatea le este data managerilor pornind de la premisa ca rolul acestora este sa actioneze in interesul altor personae.
Pe de alta parte, actionarii obtin profit financiar din afacerile companiei, insa, rareori, se intampla ca, in cadrul conducerii, regulamentul si normele de organizare ale companiei sa le asigure votul.
Relatia dintre actionari si consiliul director poate fi privita c auna de delegare. Actionarii (sefii) angajeaza manageri (reprezentanti) care sa indeplineasca anumite sarcini in numele lor, sarcini ce implica atribuirea unei doze de autoritate acestora din urma, privind luarea unor decizii.
Guvernarea corporativa se bazeaza pe teoria organizatiei si pe cheltuielile pe care le implica, dar si pe incercarile de a clarifica relatia dintre diversii participanti la determinarea conducerii si functionarii corporatiilor. Diversii participanti, precum si cheltuielile legate de delegare, pot fi enumerati astfel :
1. Actionarii
2. Consiliul Director
3. Conducerea
4. Alti investitori : a. Angajati
b. Creditori
c. Clienti
d. Furnizori
e. Responsabilii finaciar etc.
1.2 Definitii ale guvernarii corporative
Guvernarea corporativa este un concept relativ nou pentru România si nu neaparat în ceea ce priveste controalele la nivel de aplicatie, ci conceptul mai larg al managementului riscului si al echilibrului care trebuie gasit între resursele societatii pentru a adauga valoare pentru toti cei interesati (clienti, actionari, etc.) Conceptul de guvernare corporativa se bazeaza pe asigurarea unui tratament egal, nediscriminatoriu, pentru toti investitorii, realizat prin aplicarea in practica a unui set de principii, dintre care mentionam: accesul la informttiile firmei (cu caracter public, nu confidential) si transparenta actului decizional (asigurata prin participarea la adunarile generale ordinare si extraordinare).
referat de nota 9
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
