Criza financiară din Asia

In anul 1998 Indonezia a fost lovita dur de criza.

In ciuda planului de sigurantza al FMI, a suferit un colaps al monedei, al sistemului bancar din cauza incapacitatii de plata a datoriilor a companiilor. Mai rau au fost manifestari violente in unele parti ale tarii, pierderea increderii in guvern si inceperea dezintegrarii sociale.

Pe 4 februarie, Steven Hanke, profesor de economie la universitatea Hopkins si expert in curs valutar, a propus ca Indonezia sa adopte o politica monetara care sa stabilizeze moneda.

O politica monetara va stabili valoarea unei rupii in functie de dolarul american, oferind stabilitate monetara in timp ce se renunta la discretia guvernului cu privire la politica monetara.

Suharto a fost foarte receptiv la idee, dar comisia internationala nu i-a impartasit entuziasmul. In timp ce Suharto se pregatea sa adopte politica monetara, a primit o scrisoare pe data de 11 februarie de la Michel Camdessus, subliniind opozitia Fondului.

Parerea noastra este ca ar fi trebuit sa implemeteze aceasta politica monetara,cu conditia sa isi rezolve problemele, si anume: sfarsitul monopolului, cresterea economiilor, atragerea investitorilor straini si cresterea increderii celor existenti in economia Indoneziei.

Apelurile primite de la presedintele USA, de la purtatorul de cuvant al Bancii Mondiale si vizitele directorului FMI Michael Camdessus care faceau presiuni asupra lui Suharto pentru a adopta cat mai curand posibil politica monetara (ce includea cresterea preturilor, a mancarii si a carburantilor, taierea subventiilor guvernamentale, scaderea salariilor) aproape l-au facut sa cedeze.

Daca la inceput FMI si cei mai sus amintiti faceau presiuni asupra lui Suharto pentru a accepta politica monetara, in 2 saptamani FMI a spus prin intermediul Directorului adjunct ca nu mai sunt siguri de rezultatele masurilor pe care le-au propus inainte. De aceea i-a spus sa renunte la ideea de politica monetara. Daca refuzau insemna ca refuzau si banii si sprijinul oferit de FMI.

Profesorul de la Harvard, Martin Feldstein a declarat ca FMI nu stie ce vrea si ca in loc sa vina cu solutii menite sa calmeze spiritele si sa redea increderea oamenilor, creeaza panica prin nehotarare. FMI ar trebui sa fie mai eficace si mai putin ambitios.