Cecul - Instrument de Credit

Noţiunea de cec – instrument de plată

Cecul este un instrument de plată şi de credit utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi.

Cecul se aseamană cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă unele dipoziţii sunt asemănătoare. Ceea ce caracterizează cecul este existenţa proviziunii, adică a unui disponibil, la tras, din care urmează a se face plata, disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe care trăgătorul îl are la tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.

Legea 59/1934 nu dă o definiţie a cecului. Ea reglementeză însă elementele cecului, care pot sta la baza unei definiţii: ,,cecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă oridin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar, la un anumit loc şi la o anumită dată.”

Cecul pune în relaţie trei persoane:

1. Trăgătorul

2. Tasul

3. Beneficiarul

1. Trăgătorul sau emitentul este persoana care emite cecul dând ordinul de a se plăti.

Pentru ca trăgătorul să emită cecul, banca îi eliberează formularele de cecuri în alb dacă acesta deţine un disponibil corespondent în cont. Procesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează şi îl predă beneficiarului care la rândul său îl va prezenta băncii sale pentru încasare.

2. Trasul este persoana care efectuează plata din dispoziţia trăgătorului. În calitate de tras, nu pot apărea decât o bancă sau o instituţie de credit, de unde provine şi denumirea de bancă trasă.

3. Beneficiarul este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia se face plata, urmare a faptului că a avut calitatea de vânzător de mărfuri, prestator de servicii sau creditor pentru trăgător.

Există şi situaţii în care beneficiarul este chiar emitemtul cecului.

Caracterele cecului

Cecul este un titlu la ordin complet şi formal. El încorporează o obligaţie abstractă de a plăti necondiţionat „la vedere” o sumă de bani menţionată în titlul de valoare. Cecurile se emit de titularul contului potrivit convenţiei încheiate cu banca, convenţie care poate fo expusă sau tacită. Ca înscris formal, pentru a fi valabilm cecul trebuie să satisfacă anumite condiţii exprimate în formule consacrate de redactare a textului care exprimă clauze cu valoare juridică strictă. În toate redactările cecul trebuie să curpindă menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerintele unei informaţii suficiente şi cerintele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv. Pe cec se pot face şi alte menţiuni decât cele obligatorii, care să stipuleze raporturile dintre cele trei persoane: trăgător, tras, beneficiar. Cecul trebuie să fie completat în întregime cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră ori prin dactilografiere.