Panourile Fotovoltaice

Destinatia echipamentului si utilitatea.

Panourile fotovoltaice sunt elemente de producere a energiei electrice prin utilizarea energiei luminoase(fotoni).

Sistemele fotovoltaice simple sau hibride se folosesc la:

asigurarea cu energie electrică a locaţiilor neconectate la reţeaua natională;

alimentarea electrică de siguranţă a pompelor de circulaţie din sistemele de încălzire a locuinţelor cu centrale termice cu combustibil fosil, lichid, gazos, dar şi alimentarea electrică a injectoarelor din centralele termice; 

sisteme de siguranţă în diverse sectoare în care asigurarea continuă cu energie electrică este obligatorie, cum ar fi: în telecomunicaţii, în medicină, în industrie.

Date tehnice ale panoului fotovoltaic IS4000P

Panourile fotovoltaice IS4000P sunt compuse din 54 de celule solare policristaline, (156X156mm) acoperite cu un strat antireflexie.

Panourile fotovoltaice IS4000P sunt construite din celule solare laminate intre foi de vinilacetat etilenic (EVA), ultra-transparente, antisoc, acoperite cu sticla tratata special care protejeaza modulul impotriva efectelor climatice sau mecanice.

Varf de putere(W)200;

Curent la putere maxima(A)7.5;

Curent la scurtcircuit(A)8.3;

Tensiune la circuit deschis(V)32.8;

Tensiune la putere maxima(V)26.7;

Temp. nom. de lucru a celulei (ºC)462;

Tensiunea maxima a sistemului (V)1000;

Limite de temperature (ºC)-40 pana la +85;

Rezist. la grindina,viteza de impactpana la 25mm la 23m/s;

Dimensiuni1490X985X35;

Greutate (Kg)19;

Functionarea echipamentului

Efectul fotovoltaic este un fenomen fizic care are loc numai în materiale numite semiconductori. Când particule de lumină numite fotoni lovesc suprafeţele semiconductorilor, îşi transferă energia către electronii acestor materiale, deplasându-i de pe orbită. Dacă semiconductorul este dopat cu impurităţi potrivite care fac ca electronii să fie atraşi spre o suprafaţă, se stabileşte o sarcină electrică, care stă la baza unui curent electric.

Efectul fotovoltaic a fost descoperit de Edmond Bacquerel în 1839.

O celula fotovoltaica din siliciu se compune dintr-o placuta de siliciu de tip n, pe care se obtine o sectiune de tip p prin difuzia unei impuritati acceptoare, realizandu-se o jonctiune p-n, electrodul superior, care in unele cazuri este acoperit cu un strat de protectie transparent si un electrod inferior.