Evenimente importante din istoria astronomiei

De obicei se afirma ca astronomia este una din cele mai vechi stiinte. Se mai mentioneaza ca inceputurile astronomiei ar data din epoca culturii asiro-babiloniene, care inflorea in Mesopotamia, cu circa 3 - 4 000 de ani i. e. n. Cercetari relativ recente considera acest inceput al astronomiei in negura preistoriei, in perioada cand omul de Cro Magnon, un veritabil homo sapiens, venea sa inlocuiasca omul de Neanderthal. Este aproximativ anul 35 000 i. e. n., din care par sa dateze o serie de oase pe care erau gravate fazele Lunii. In realitate credem ca inceputurile astronomiei sunt si mai vechi, ele putandu-se situa in momentul aparitiei pozitiei bipede la om, ceea ce i-a permis sa vada si sa observe CERUL. Date mai sigure, bazate pe inscrisuri, avem din epoca marilor civilizatii indo-europene, in special al civilizatiei antice grecesti. Daca am cauta sa exemplificam cu nume ilustre unele realizari ale astronomiei elenistice, nu putem sa nu citam pe unii din marii sai filosofi. Astfel, Tales din Milet (sec. VII - VI i. e. n.) era considerat si iscusit astronom. Un alt nume celebru este cel al lui Pitagora (c. 560 - c. 500 i. e. n.), care denumeste cerul COSMOS si declara ca Pamantul are forma sferica. Parmenide din Eleea (c. 540 - 450) care, dupa Teophrast, ar fi sustinut si el teoria sfericitatii Pamantului, ar mai fi afirmat, dupa cum mentioneaza Plutarh, ca Luna miscandu-se in jurul Pamantului ilumineaza noptile cu o lumina imprumutata. Viziuni si conceptii aproape de realitate a sustinut si Democrit din Abdera (460 - 360 i. e. n.), care nu numai ca a preconizat existenta atomilor, dar a si interpretat corect aspectul albicios al Caii Lactee, prin prezenta a nenumarate stele slabe pe care ochiul omenesc nu le poate distinge, fapt ce a putut fi confirmat dupa circa 2 000 de ani prin primele observatii telescopice ale lui Galilei.

Timp de 2 000 de ani cunostintele despre Univers si astrele ce-l populeaza s-au acumulat gratie activitatii neobosite ale unor savanti ca Brahe, Copernic, Galilei, Kepler, Newton, Gauss, Herschel si altii pana in prezent.

Aristah din Samos (310 - 230 i. e. n.). A fost elev al lui Straton din Lampsakos si de la el s-a pastrat o singura lucrare, Despre dimensiunile si distantele Soarelui si Lunii unde incearca sa determine distantele pana la Luna si Soare. In ceea ce priveste conceptia cosmologica a lui Aristah, lui i se atribuie admiterea pentru Pamant a unei miscari combinate.

Hiparh din Niceea (c. 190 - c. 125 i. e. n.). Este considerat cel mai mare astronom al antichitatii grecesti. El ajunge la o foarte exacta apreciere a lungimii anului, considerandu-l ca avand 365 zile si un sfert fara 1/300 dintr-o zi. El apreciaza foarte exact si durata lunii sinodice, la 29 zile 12 ore 44 minute si 2, 5 secunde (valoarea acceptata azi se termina cu 2, 8 secunde). O alta contributie a lui Hiparh este alcatuirea unui catalog de stele, continand peste 850 obiecte. In acest catalog el imparte stelele vizibile cu ochiul liber in 6 ...