Astronomia

Astronomia este, in opinia generala, cea mai veche dintr stiintele naturii, originile acesteia intrezarindu-se in paleolitic (epoca veche a pietrei), cea dintai etapa a istoriei omului. Etimologia denumirii atribuite acestei stiinte este de origine greaca, fiind compusa din substantivele ,,astron" (astru) si ,,nomos" (stiinta). Obiectul de studiu al astronomiei este, in consecinta, materia (in toate formele sale de organizare) din univers: galaxii, stele, materie interstelara, planete, sateliti naturali si artificiali ai planetelor, etc.

Este bine-cunoscut faptul ca ,,motorul" dezvoltari astronomiei ca stiinta in-dependenta l-a constituit, inca de la origini, necesitatea orientarii spatio-temporale, a marcarii precise a unor evenimente cu importanta practica.

Fara indoiala, progresul hotaratoras astronomiei antice a fost determinat de civilizatia greaca. Din pacate, textele invatatilor greci antici nu ne-au parvenit, insa informatii relevante privind contributia decisiva a civilizatiei grecesti, incepand cu secolul al VI - lea i. Ch. in studiul astronomiei sunt consemnate cu minutiozitate in texte tarzii.

Pentru greci, toate domeniile cunoasterii obiective incep de la Homer. Acesta isi merita pe deplin atributul de parinte al geografiei, insa tot el ajunge primul la notiunile de ,,orizont" si ,,cerc arctic". Informatiile scrise privindaceste contributii sunt cuprinse in magistrala ,,Geografie" a lui Strabon, scrisa de catre acesta in secolul 1 d.Ch. Homer remarca stelele care nu apun niciodata si numeste cercurile descrise de acestea pe sfera cereasca ,,cercuri arctice". Intre ele, Homer remarca Ursa, cea mai stralucitoare constelatie din cercul de stele mereu vizibile pe bolta cereasca a Greciei.

Thales din Milet, unul din cei 7 intelepti ai Greciei, a carui viata se desfa-soara cel mai probabil intre anii 624-548 i.Ch. a initiat la Greci studiul sistematic al naturii si al matematicii. Intemeietor al scolii Ioniene, Thales considera apa ca ele-ment fundamental in Univers. Referitor la structura acestuia, Thales afirma (in opi-nia lui Strabon) ca: ,,Pamantul, centrul Universului, are forma unei farfurii intinse ce pluteste pe apa. Deasupra lui se gaseste bolta cerului, fixa si solida, de care sunt prinse stelele. Apa, elementul primordial, umple la nesfarsit spatiul de sub Pamant si de deasupra boltei ceresti".