Problematica riscului în asigurare

Riscul – notiunea de risc este esentiala si caracteristica în ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple: pericol sau primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc.

Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putând actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri:

- risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

- un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.).

În cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru.

- Riscul asigurat mai poate fi întâlnit si în sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin încheierea unei asigurari.

În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

• producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate în producere si un grad de dispersie teritoriala cât mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare;

• fenomenul trebuie sa aiba, în toate cazurile, caracter întâmplator;

• înregistrarea fenomenului sa se poata realiza în evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cât mai îndelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare;

• producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.