Aproape zilnic mijloacele de informare în masă conţin relatări privitoare la efectele tragice ale unor fenomene naturale. În câteva minute un cutremur poate transforma un mare oraş în ruine, erupţiile vulcanice acoperă case şi oameni cu o pătură de cenuşă arzătoare, furtunile ciclonice, inundaţiile, secetele, lovesc din timp în timp, diferite regiuni de pe Terra, lăsând în urma lor numeroase victime omeneşti şi imense pagube materiale.
Aceste catastrofe (în acest context înţelegem orice modificare survenită în mediul înconjurător care afectează viaţa şi activitatea oamenilor într-un mod neaşteptat şi nedorit) sunt favorizate de faptul că oamenii au construit şi şi-au dezvoltat aşezările în regiuni expuse diferitelor riscuri, atraşi de solurile bogate, de apropierea surselor de apă, au ocupat văile râurilor, pantele vulcanilor activi, acoperite cu soluri deosebit de fertile sau câmpiile aluvionare în care efectele vibraţiilor seismice sunt mult mai grave. Astfel, în timpul inundaţiilor, al erupţiilor vulcanice sau cutremurelor au pierit mulţi oameni, nenumarate case au fost distruse, dar de fiecare dată aşezările au renăscut, viaţa reintrând pe făgaşul normal. Experienţa a arătat că reamplasarea localităţilor lovite de diferite calamităţi naturale este foarte greu de realizat.
Se pare că alături de factorii economico-sociali sau strategici, considerente de ordin afectiv şi de tradiţie determină oamenii să nu părăsească uşor locurile natale şi de multe ori preţul acestui ataşament îl constituie însăşi viaţa.
Dezvoltarea accelerată a ştiinţei a dus la descoperirea originii şi cauzelor multor fenomene naturale, a permis înţelegerea modului lor de manifestare şi a contribuit la elaborarea mijloacelor de protecţie împotriva efectelor lor distrugătoare. Dar, cu toată tehnica şi tehnologia sofisticată de care dispune, societatea contemporană se află încă la discreţia forţelor dezlănţuite ale naturii.
Mai mult, s-a constatat că unele fenomene, deşi se produc acum la fel ca şi în trecut, sunt din ce în ce mai distrugătoare. Acest lucru se datorează creşterii demografice, care determină apariţia unor localităţi în zone anterior nelocuite şi extinderii zonelor urbane, dezvoltării făcute uneori neplanificat şi necontrolat.
Utilizarea tehnicilor de calcul în conducerea economiei, în fabrici şi uzine, în transporturi, ridică şi mai mult gradul de vulnerabilitate a marilor aglomerări urbane şi centre industriale.
Activitatea umană poate crea uneori condiţii favorabile producerii sau amplificării efectelor unor fenomene naturale.
Extinderea aşezărilor omeneşti în zone colinare, expuse alunecărilor, intensificarea exploatării substanţelor minerale utile în cariere şi galerii, construirea marilor baraje şi lacuri de acumulare, construirea căilor de comunicaţie, a sistemelor de irigaţii s-au făcut uneori fără a ţine seama de condiţiile geologice nefavorabile pentru astfel de lucrări. Şi astfel, multe catastrofe, considerate a fi fost provocate de fenomene naturale s-au datorat aproape în întregime intervenţiei omului, chiar dacă au fost declanşate de un proces natural (ploi abundente, cutremure etc.).
Natura a 'corectat' eroarea umană, dar 'nota de plată' achitată de societatea omenească a fost de fiecare dată foarte ridicată.
I. Cutremurele de pământ
Cutremurele deţin un loc aparte în rândul fenomenelor natural aflate la originea marilor castrofe. Acest fapt s-a datorat pe de o parte potenţialului foarte mare de distrugere al cutremurelor, iar pe de alta parte efectelor psihologice pe care mişcările seismic le au asupra oamenilor.
Cauzele cutremurelor
Printre cauzele reale ale cutremurelor de pământ sunt considerate mişcările tectonice, erupţiile vulcanice, prăbuşirea peşterilor, grotelor sau minelor părăsite, alunecările massive, iar unele seisme pot fi provocate şi de activitatea omenească, prin cutremure declanşate de explozii nucleare sau de activitatea tectonică superficial în zona marilor lacuri de acumulare.
Predicţia cutremurelor
În cazul cutremurelor, o predicţie reuşită presupune prognoza concomitentă a datei, locului şi magnitudinii acestora, mai ales pe un interval de timp foarte scurt (zile, cel mult săptămâni). Cunoaşterea prealabilă a acestor elemente poate spori considerabil şansele de salvare a populaţiei prin evacuarea din timp a zonelor periclitate şi prin adoptarea unor măsuri preventive, în scopul reducerii pierderilor material.
Mari dezastre produse de cutremure
1. Lisabona, Portugalia, 1755
2. San Francisco, S.U.A., 1906
3. Messina, Italia, 1908
4. Tokyo, Japonia, 1923
5. Vrancea, Romania, 1977
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut o arie macroseismică vastă, alungită pe direcţia NE-SV. Au fost consemnate importante pagube material pe un teritoriu reprezentând o treime din suprafaţa României.
În timpul vibraţiilor seismic s-au produs importante deformări permanente ale terenului precum alunecări, lichefieri, crăpături şi fisuri etc.
II. Valurile marine
Cunoscute sub denumirea japoneză 'tsunami' (tsu-port ; nami-val), sunt produse atât de cutremure, cât şi de exploziile vulcanice sau alunecările submarine. Pentru localităţile aflate la ţărmul mărilor şi oceanelor, valurile marine sunt deosebit de periculoase.
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – Anul II
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
