Contractul de Reasigurare

Introducere

Reasigurările au apărut din necesitatea obiectivă a acoperirii riscurilor pe care asiguratorul direct trebuie să le suporte, aceasta(activitatea) având ca efect “pulverizarea riscului”. Astfel de operații de împărțire a riscului datează din aceeasi perioadă cu apariția primelor întreprinderi comerciale. O primă formă în care se realizau reasigurări a fost cea a reasigurărilor facultative adică o reasigurare a unor riscuri individuale oferite altei companii de asigurări care era liberă să accepte sau să respingă oferta propusă.

În timp, din nevoia de a acoperi mai multe riscuri, ca urmare a creșterii volumului asigurărilor directe, au reapărut metode de asigurare care să ofere mai multă certitudine asiguratorilor originari precum și unele facilități din partea reasiguratorilor. Astfel a apărut reasigurarea contractuală care a devenit un mijloc prin care asiguratorii direcți pot cere o acoperire obligatorie pe o bază solidă, certă.

În ultimii ani, reasigurările ocupă un rol foarte important în viața economică datorită cererii crescute de asigurări directe, a volumului și capacității industriale pentru care se cer acoperiri de riscuri. În afara creșteri cantitative a numărului tranzacțiilor, au loc și substanțiale îmbunătățiri calitative privind natura și caracteristicile reasigurărilor, aspectele tehnice, precum și sistemul de comunicații între asiguratorii direcți, reasiguratori și brokeri de asigurări.

Esenta economică a reasigurărilor

Rolul tehnic al reasigurărilor este de a proteja pe asiguratorii direcți în fața pericolului insolvabilității sau a reducerii capacităților financiare conferind asiguratorilor o mai mare stabilitate.

Reasigurare reprezintă un acord încheiat între două părți numite companie cedentă(sau reasigurat sau reasigurator direct) si reasiguratorul prin care prima consimte să cedeze iar cea de-a doua să preia o anumită parte a riscului, uneori întregul risc conform condițiilor stabilite în acord, în schimbul părții de către compania cedentă a unei sume denumită primă de asigurare ce reprezintă o cotă din prima originară de asigurare.

Obs. :

1. contractul de reasigurare se încheie numai între două companii specializate în asigurări și reasigurări, numai între două persoane juridice;

2. în practică cele mai multe reasigurări prevăd numai compensări parțiale, reasiguratorul suportând el însuși o parte a oricarei pierderi;

3. reasigurarea este prin natura sa o activitate internațională.

Conceptul de reasigurare

Reasigurarea este o formă de asigurare a asigurătorilor denumită şi “asigurarea asigurării”. De fapt, şi analiza etimologică a termenului de reasigurare înseamnă “a asigura din nou”.

Deşi obiectul de activitate al asigurătorului este preluarea riscurilor terţelor persoane, societăţile de asigurare, indiferent de mărimea lor, cedează o parte din aceste riscuri din motive prudenţiale.

Este important de menţionat faptul că deşi reasigurătorul va acoperi o parte din despăgubirile plătite asiguratului, între asigurat şi reasigurător nu există nici o relaţie contractuală.

În contractul de reasigurare se utilizează anumiţi termeni specifici, cum sunt: reţinere, limită de reasigurare, comision de reasigurare.

În majoritatea cazurilor de reasigurare, nici una dintre părţile contractante nu este dispusă să preia, respectiv să cedeze riscurile în totalitate. Partea acoperită de reasigurat poartă denumirea de “reţinere”. Pe de altă parte, pentru a se proteja în eventualitatea producerii unor daune foarte mari reasigurătorul stabileşte o anumită “limită de reasigurare”, care reprezintă limita răspunderii acestuia pentru daunele acoperite pe baza contractului de reasigurare. Partea care depăşeşte această limită va fi suportată de către asigurător. Pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile înregistrate de asigurător la subscrierea asigurării, reasigurătorul trebuie să plătească un comision de reasigurare. Acesta se exprimă, de regulă, ca procent din prime de reasigurare.

Când un contract de reasigurare prevede plata unui comision de reasigurare, valoarea datorată reasigurătorului se va reduce cu valoarea comisionului, obţinându-se prime de reasigurare nete.

Universitatea “Ștefan cel Mare ” din Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică