Bancasigurarea - Modalitate de Colaborare între Sectorul Bancar și cel al Asigurărilor

BANCASIGURAREA – MODALITATE DE COLABORARE ÎNTRE SECTORUL BANCAR ŞI CEL AL ASIGURĂRILOR

Apariţia fenomenului „bancasigurarea” nu poate fi atribuită în primul rând nici băncilor, nici instituţiilor de asigurări. Apropierea celor două sectoare s-a produs ca urmare a mutaţiilor survenite în cererea şi oferta de servicii financiare.

Convergenţa bancherilor şi a asigurătorilor către platforme comune este determinată în cazul fiecărei ţări de specificul local, de influenţa exercitată de autorităţile de supraveghere şi de reformele de la nivel central.

Introducerea monedei Euro şi extinderea canalelor de distribuţie având ca vector Internetul, determină presiuni asupra preţului de vânzare al serviciilor financiare. Astfel, asocierea băncilor şi a companiilor de asigurări vizează în primul rând eficacitatea şi reducerea costurilor activităţilor acestora.

1.1. Conceptul de bancasigurare

Conceptul de bancasigurare este de origine franceză. Mai poate fi întâlnit în limba germană sub denumirea de „Allfinanz”, iar în engleză ca „Financial Services”.

Conform dicţionarului financiar al cotidianului economic francez „La Tribune”, bancasigurarea este un model de dezvoltare al sectorului financiar în vogă din anii 90. Modelul se bazează pe apropierea dintre bănci şi companiile de asigurări în scopul constituirii de poluri financiare puternice.

Definirea conceptului de bancasigurare are un aspect funcţional şi unul instituţional. Primul aspect defineşte conceptul de bancasigurarea ca pe un set de produse bancare şi de asigurări. Cel de al doilea vizează modul în care este organizată colaborarea dintre bănci şi companiile de asigurări.

Pentru client, bancasigurarea semnifică un pachet de produse financiare ce merg dincolo de vânzările încrucişate între cele două sectoare.

Organizarea instituţiilor de bancasigurare presupune o legislaţie adecvată şi în acelaşi timp control din partea organismelor de supraveghere bancară şi de asigurări.

În accepţiunea legii nr. 32/2000, bancasigurarea reprezintă activitatea de intermediere a produselor de asigurări care sunt complementare produselor instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, desfăşurată prin reţeaua acestor instituţii, în condiţii prevăzute prin norme emise în aplicarea legii.

Dincolo de aceste definiţii, bancasigurarea este un concept de operare în pieţele financiare, care oferă posibilitatea unei exploatări intensive a capacităţii de cumpărare a portofoliului de clienţi deţinut de bănci printr-o îmbunătăţire substanţială a ofertei de servicii financiare, realizată cu un efort administrativ şi implicit financiar minim.

Factorul motrice al sistemului bancasigurarea trebuie căutat în nevoia comună a băncilor şi companiilor de asigurări de a-şi optimiza structura şi eficienţa canalelor de distribuţie. Astfel, dacă instituţiile de credit urmăresc să obţină venituri suplimentare prin valorificarea potenţialului reţelelor teritoriale, configurate iniţial pe baza propriilor politici de marketing, firmele de asigurări sunt interesate în diversificarea, fără investiţii semnificative de capital, a modalităţilor de distribuţie tradiţionale, astfel încât produsele şi serviciile ofertate să aibă acces la un număr cât mai mare de potenţiali clienţi.

1.2. Modele instituţionale de tip bancasigurare

Evoluţia istorică a parteneriatelor de tip bancasigurare s-a desfăşurat în perioade şi ţări diferite, cu particularităţi semnificative în ceea ce priveşte: cadrul juridic, condiţiile de piaţă, nivelul de dezvoltare al entităţilor partenere, gradul de internaţionalizare a operaţiunilor şi alţi factori, care au generat o mare varietate a modelelor prin care s-a instituţionalizat conceptul în cauză, de la aranjamente bilaterale vizând distribuţia (remunerată) a poliţelor de asigurare prin reţeua unei bănci şi până la parteneriate de natură strategică, cu cedări şi transferuri de proprietate sau de brand.

Începând cu simple contracte de distribuţie şi continuând cu procese complexe, de tipul achiziţiilor sau fuziunilor, diversitatea modelelor instituţionale de tip bancasigurare este marcată inclusiv de mediul cultural şi de sistemele de reglementare şi supraveghere, mai ales în cazul organizaţiilor multinaţionale.

În sinteză, modelele instituţionale de tip bancasigurare pot fi:

• protocoale de distribuţie;

• sisteme de tip joint-venture;

• sisteme de operaţiuni integrate.

Protocoalele de distribuţie pot îmbrăca mai multe forme:

ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII