Asigurări și reasigurări

Introducere în știința asigurărilor

Apariția asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creștere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile și activitățile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor și a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.

Datorită acurateții, incertitudinii dar și răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă, experiența dar și practica curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice și juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asigurați, și respectiv societățile de asigurare, bunurile și persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile și obligațiile ce revin părților din asigurare, etc.

Cunoscând sensul unor noțiuni, cum sunt: asiguratorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul, contractantul asigurării, riscul asigurat, valoarea de asigurare, suma asigurată, dauna sau paguba, despăgubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurării, ș.a. pot fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative care reglementează asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.

Coroborând practica economică curentă, știința asigurărilor și prevederile Lege nr. 32 din 03/04/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor (actualizată) ne vom concentra asupra semnificațiilor unor categorii uzuale și esențiale în același timp.

Activitatea de asigurare

Activitatea de asigurare este acea prestație, care desemnează, în principal oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată.

Asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea unor anumite riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate.

Asiguratorul este persoana juridică (societatea de asigurare), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viata persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde - în baza legii - față de terțe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică (clientul) care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități na¬turale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică ce se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

În cadrul asigurărilor de bunuri și de răspundere civilă, în calitate de asigurați pot apărea atât persoane juridice, cât și diferite persoane fizice. La asigurările de persoane, în calitate de asigurat poate apărea orice persoană fizică ce îndeplinește condițiile prevăzute în actele normative.

Contractul de asigurare sau polița, este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să achite, asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată.

Totodată, în contractul de asigurare sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractante, precum și data începerii și încetării răspunderii asiguratului.

Putem spune că în contractul de asigurare sunt menționate de fiecare dată:

-interesul asigurării;

-riscul asigurat;

-suma asigurată;

-prima de asigurare.

În cazul asigurărilor de bunuri, de regulă, interesul asigurabil este interesul proprietarului bunului asigurat care este conștient că fără asigurare suportă o eventuală pagubă determinată de distrugerea sau avarierea bunului. Prin încheierea asigurării, asigurătorul preia asupra sa eventuala pagubă, iar titularul intere¬sului, care este și titularul asigurării, devine automat debitorul primei de asigurare și creditorul despăgubirii.

La asigurările de persoane, interesul de asigurare vizează crearea cadrului ne¬cesar pentru realizarea protecției economice în cazul invalidității ori decesului asiguratului sau la producerea altui eveniment stipulat în contractul de asigurare. Interesul de asigurare poate fi interpretat în acest caz în sensul că încheierea con¬tractului de asigurare este o măsură de prevedere, iar la asigurările mixte de viață - și un mijloc de economisire pe termen lung.

La asigurările de răspundere civilă, interesul de asigurare vizează menținerea intactă a dimensiunilor patrimoniului asiguratului care poate fi afectat de prejudiciile pe care asiguratul le poate produce în anumite împrejurări unor terțe per¬soane. Deci, la aceste asigurări, interesul se referă la patrimoniul celui responsabil de producerea unui prejudiciu în dauna altora.

Un loc important în cadrul contractului de asigurare îl ocupă precizările esențiale referitoare la risc, pe care este obligată să le facă persoana care încheie asigurarea. Dacă împrejurările esențiale privind riscul se schimbă în cursul executării contractu¬lui, asiguratul este obligat să comunice imediat asigurătorului schimbarea survenită. În caz contrar, asigurătorul are dreptul să propună asiguratului modificarea cores¬punzătoare a contractului încă înainte de producerea fenomenului (evenimentului) asigurat sau să denunțe contractul ori de câte ori împrejurările noi referitoare la risc nu le-ar fi acceptat dacă le-ar fi cunoscut de la început. În situația în care feno¬menul (evenimentul) asigurat s-a produs, asigurătorul are latitudinea de a reduce despăgubirea (suma asigurată) cuvenită asiguratului, în proporția în care prima de asigurare stabilită inițial este mai mică decât prima corespunzătoare noilor împrejurări intervenite în legătură cu riscul sau de a refuza plata acesteia, când contractul nu a fost încheiat conform modificărilor intervenite.

A. Asigurătorul nu plătește despăgubirea sau suma asigurată dacă fenomenul (evenimentul) asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Contractul de asigurare întrunește o serie de caracteristici.