Aparitia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă crestere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile si activitătile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor si a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.
Datorită acuratetii, incertitudinii, dar si răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane si răspundere civilă, experienta dar si practică curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asigurati, si respectiv societătile de asigurare, bunurile si persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile si obligatiile ce revin părtilor din asigurare, etc.
Activitatea de asigurare este acea prestatie, care desemnează, în principal oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare si reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfăsurată.
Asigurarea este operatiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualitătii un fond de asigurare, prin contributia unui număr de asigurati, expusi la producerea unor anumite riscuri, si îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitătii desfăsurate.
Asiguratorul este persoana juridică (societatea de asigurare), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurati îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităti naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viata persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde - în baza legii - fată de terte persoane.
În general în tările cu traditie în asigurări, asigurarea nu se încheie în mod direct între părtile contractante ci prin intermediari si anume: brokeri si agenti de asigurare.
Brokerul reprezintă o persoana juridică care actionează în calitate de intermediar pentru obtinerea partenerilor si angajarea unor contracte de asigurare sau reasigurare reprezentând clientul, adică asiguratul în cazul asigurării, reasiguratul în cazul reasigurării sau reasiguratorul în cazul retrocedării. Broker de asigurare este persoana juridică română sau străină, autorizată în conditiile legii, care, pentru clientii săi negociază sau încheie contracte de asigurare si acordă alte servicii în legătură cu protectia împotriva riscurilor si/sau regularizarea daunelor.
Agentii de asigurare constituie un canal de distributie, respectiv o categorie de intermediari mult utilizati de către societătile de asigurare pentru vânzarea politelor lor. Sunt utilizati în general pentru asigurările încheiate de persoanele fizice (în special de viata, autovehicule, bunuri). Unele companii folosesc agentii de asigurare si în activităti legate de constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor.
Prezentare comparativă a agentilor de asigurare si a brokerilor de asigurare:
Agenti de asigurare
Reprezintă interesele asiguratorului
Vând politele de asigurare ale unuia sau mai multor asiguratori
Persoane fizice care lucrează full-time sau part-time pentru asiguratorul pe care îl reprezintă pe baza unui contract.
Nu sunt profesionisti în asigurări
Ca regulă nu pot fi dati în judecată pentru neglijenta în executarea profesiei.
Remunerat de către asigurator prin salariu, comision sau o combinare a acestora
Uneori are atributii limitate numai completarea cererii de asigurare, fără dreptul de a emite polita de asigurare.
Brokeri de asigurare
Reprezintă interesele asiguratului/ reasiguratului.
Cumpără asigurări/reasigurări pentru clientul sau numit principal.
Persoane juridice independente specializate in intermediere în asigurări.
Sunt experti în asigurări.
Pot fi dati în judecată pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor lor.
Remunerat de către asigurator prin comision, denumit brokeraj.
Atributii privind găsirea protectiei optime pentru client, încheierea contractului de asigurare, uneori si administrarea daunei.
Relatia pe care o are un broker de asigurări cu un client al său este o relatie de parteneriat, brokerul reprezentând interesele asiguratului în fata societătilor de asigurări.
Forma de organizare a unui broker de asigurări este ca persoana juridică specializată în transferul riscului prin activitatea de asigurare.
Brokerul de asigurare asistă clientul în relatia cu societatea de asigurări pentru cumpararea unei polite de asigurare sau pentru conceperea unui program special adaptat analizei de management al riscului.
Pentru un program de asigurare deja existent al unui asigurator, brokerul poate verifica sau chiar negocia conditiile contractuale si prima de asigurare pe care o plăteste clientul său.
Un alt serviciu important pe care îl poate face un broker este consultanta sau chiar asistenta în cazul dosarelor de daună pentru clientii săi.
Veniturile unui broker sunt de obicei din comisionul primit de la societatea de asigurări pentru asigurările pe care acesta le cumpără în numele clientilor săi. Pentru seviciile pe care le face un broker acesta este plătit de către societatea de asigurări sau de reasigurări prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare sau de reasigurare pe care o plateste clientul.
Brokerul ca si cumpărător de asigurări trebuie să cunoască perfect nu numai tehnicile de asigurare, dar si piata ofertelor pe un anumit segment.
Referat asigurari comerciale- brokerii de asigurari
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
