Fiecare om vrea să-şi protejeze casa în faţa dezastrelor naturale, cum sunt cutremurele, inundaţiile sau alunecările de teren. În întreaga lume, există mai multe ţări în care statul îşi obligă cetăţenii să-şi asigure locuinţele. În mare parte însă acest lucru rămâne a fi, totuşi, benevol.
În România, asigurarea locuinţelor a devenit obligatorie în iulie 2010. Atunci, proprietarilor li s-a dat la dispoziţie şase luni pentru a-şi asigura locuinţa şi bunurile în faţa dezastrelor naturale. Valoarea despăgubirii este, însă, limitată, aşa că pentru distrugeri mari este nevoie de o asigurare facultativă, mai scumpă. Totuşi, până în prezent, destul de puţini români s-au conformat prevederilor legale în acest sens.
Astfel, statul român a decis că primarii vor putea amenda persoanele care nu au încheiat o poliţă de asigurare obligatorie a locuinţei doar din luna august a acestui an.
Romania este inca la inceput de drum, asigurarea obligatorie fiind implementata ca urmare a dezastrelor provocate de inundatiile din ultimii ani si a fenomenelor meteo extreme, serviciile companiilor de asigurari vizavi de acest sector sunt inca insuficient dezvoltate facand comparatie cu statele cu o civilizatie mai dezvoltata.Daca in Romania numai anumite companii ofera printr-o astfel de asigurare posibilitatea de a asigura bunurile din locuinte, spre exemplu, in Statele Unite aceasta poate acoperii contravaloarea distrugerilor provocate de animalele de casa, chiar si despagubiri in cazul in care o persoana se accidenteaza in interiorul locuintei asigurate.
O foarte buna alternativa la asigurarea obligatorie este cea de tip facultativ. Conform legislatiei in vigoare, proprietarii care incheie o polita facultativa nu mai sunt obligati sa incheie polita PAD.
Societatile de asigurari incearca a oferi o cat mai larga acoperire a riscurilor cu o diferenta mica sau chiar zero fata de prima de asigurare obligatorie. Un foarte bun exemplu este polita: “PAD Plus BONUS” de la Astra Asigurari care la acelasi pret de 20EURO, ofera asigurarea riscurilor obligatorii impuse prin lege si suplimentar se acorda despagubiri si pentru incendiu, trasnet, explozie, cadere de corpuri, fenomene atmosferice, izbire de catre vehicule, greutatea stratului de zapada/gheata, avalansa, apa de conducta, furt.
La nivel european, există 7 alte ţări în care se aplică legi privind asigurarea obligatorie a locuinţelor: Danemarca, Olanda, Franţa, Belgia, Elveţia, Norvegia şi Spania. În aceste state gradul de conformare a cetăţenilor este de peste 80-90 la sută.
În schimb, în Turcia, deşi a fost lansat în urmă cu 11 ani un program de asigurare obligatorie similar cu cel din România, abia 23 la sută din locuinţe sunt asigurate.
În schimb, Marea Britanie şi Statele Unite nu-şi obligă cetăţenii să-şi asigure casele. În legislaţia americană există, însă, o prevedere prin care, cei care locuiesc în zone în care există pericol de inundaţii, sunt obligaţi să-şi asigure locuinţele. Legea a fost introdusă în iulie 2010, după ce sudul Statelor Unite au fost lovite de urganul Katrina. De asemenea, marea majoritate a locuintelor sunt cumparate prin credit ipotecar, astfel utilizatorul este obligat la incheierea unei astfel de polite.
Şi în Japonia, ţară afectată de un dezastru natural de proporţii, anul trecut, se practică asigurările obligatorii a locuinţelor. Doar că, în caz de cutremur, există un pachet facultativ, care nu este inclus în asigurarea standardă a locuinţei.
Constituirea sistemului de asigurare obligatorie a locuintelor in conditiile prezentei legi, se constata prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, iar incepand cu data la care se implinesc 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor prin care se constata constituirea sistemului de asigurare obligatorie a locuintelor, persoanele fizice si juridice sunt obligate sa-si asigure impotriva dezastrelor naturale, in conditiile prezentei legi, toate constructiile cu destinatie de locuinta, din mediul urban sau rural, aflate in proprietatea acestora, inregistrate in evidentele organelor fiscale.
Obligatia incheierii contractelor de asigurare a locuintelor aflate in proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale revine persoanelor sau autoritatilor desemnate, in conditiile legii, sa le administreze.
In cazul in care o locuinta face obiectul unui contract de leasing financiar, incheierea contractului de asigurare este in sarcina locatorului.
In cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se suporta din bugetele locale pe seama sumelor defalcate din venituri ale bugetului de stat.
In cazul constructiilor cu destinatie de locuinta aflate in coproprietate, se va incheia cate un singur contract de asigurare obligatorie in conditiile prezentei legi, pentru fiecare astfel de constructie in parte, indiferent de numarul coproprietarilor. In acest caz, se va plati o singura prima obligatorie iar procentul din aceasta, datorat de fiecare persoana coasigurata, se stabileste in raport de cota-parte din coproprietate care revine persoanei respective.
Contractul de asigurare obligatorie a locuintelor se incheie numai cu asiguratorii asociati in Poolul de Asigurare Impotriva Dezastrelor Naturale ( PAID ) si care sunt autorizati sa incheie astfel de contracte, in conditiile stabilite prin normele emise in aplicarea prezentei legi si ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, denumita in continuare CSA.
Nu intra sub incidenta prezentei legi anexele, dependintele care nu sunt legate structural de cladirea in care este situata locuinta asigurata, precum si bunurile din interiorul locuintei.
Suma asigurata ce poate fi acordata in temeiul prezentei legi, denumita in continuare suma asigurata obligatoriu, este echivalentul in lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data incheierii contractului de asigurare obligatorie a locuintei, a :
a) 20.000 Euro, pentru fiecare locuinta de tip A (constructie cu structura de rezistenta din beton armat, metal, ori lemn sau cu pereti exteriori din piatra, caramida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic)
b) 10.000 Euro, pentru fiecare locuinta de tip B (constructie cu pereti exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau chimic)
Academia de Studii Economice Bucuresti
Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
