Michelangelo Antonioni

Michelangelo Antonioni, unul dintre cei mai mari regizori de film ai cinematografului italian si universal, s-a nascut la 29 septembrie 1912 in orasul Ferrara. Pana la varsta de 27 de ani a locuit in orasul natal iar in acest timp a devenit licentiat in stiinte economice si comert. In perioada studiilor face mai multe incercari destul de neinsemnate in domeniul literar. Ulterior, este atras de Roma si astfel din anul 1939 il gasim in capitala Italiei. Spiritul sau care il indemnase sa-si incerce fortele in literatura, il conduce spre Centro Sperimentale di Cinematografia, unde face cunostinta cu majoritatea membrilor acestuia si in acelasi timp devine colaborator al revistei Cinema, institutii care reprezentau centre intelectuale de rezistenta impotriva fascismului. Primele experiente in calitate de cineast dateaza din 1942, prin colaborarea la scrierea scenariilor: Un pilot se intoarce, in regia lui Roberto Rossellini si Cei doi morocanosi, in regia lui Fulchignoni. Tot in acest timp merge in Franta la recomandarea lui Scalero, pentru a fi asistent de regie a lui Marcel Carne la filmul acestuia: Trubadurii diavolului.

Dupa 25 iulie 1943, ziua in care se prabuseste fascismul in Italia, urmeaza o perioada de stagnare a productiei cinematografice dar Antonioni realizeaza in acest timp primul sau film documentar: Oamenii Padului. Filmul povesteste convingator viata pescarilor si a barcagiilor care traiesc in zona acestui fluviu, o viata dura, dublata de o lupta continua impotriva mizeriei si naturii ostile. Filmul, incarcat de realism si luciditate, anunta fenomenul manifestat la Antonioni mai tarziu, de cercetare a naturii umane in diferite ipostaze. Foarte multi critici si istorici de film subliniaza regasirea acestei tendinte de-a lungul operei sale, iar filmul Oamenii Padului este asemanat cu filmul Obsesie al lui Luchino Visconti, plasandu-l in linia stilistica a curentului neorealist italian. La reluarea productiei cinematografice in Italia, Antonioni colaboreaza cu Giuseppe De Santis la realizarea filmului Vanatoare tragica iar intre 1948 si 1950 turneaza cateva scurt metraje, dintre care cel mai important este Iubire mincinoasa - o critica ascutita a fotoromanelor, a benzilor desenate, si a ziaristicii sentimentale. Se sustine in general ca acest scurt metraj a stat la originea scenariului Seicul alb, film regizat de Federico Fellini, la care Antonioni a colaborat in calitate de scenarist.

Anul 1950, reprezinta momentul debutului sau cinematografic in filmul de lung metraj: Cronica unei iubiri. Dupa trei ani de la acest film Antonioni va mai realiza Invinsii si un episod din filmul Dragoste in oras, numit Incercare de sinucidere, iar in paralel turneaza Dama fara camelii. Includerea acestor filme intr-un grupaj al debutului, nu este deloc intamplatoare, ea reprezinta o epoca sau mai degraba o etapa in opera lui Antonioni. Inca de pe acum se vede aparitia esentiala a stilului, esteticii si eticii lui Antonioni, insa in mod cert el ...