Arta este una din formele de manifestare a culturii umane, prin care spiritul uman incearca sa cunoasca lumea, apeland la un limbaj propriu, si sa comunice rezultetele acestui demers, prin mesaje specifice, caracterizate prin structuri expresive, capabile sa transmita o emotie umana, emotie care are un caracter complex, incluzand simultan senzorialitate, afectivitate si spiritualitate. Fenomenul artistic, intretesandu-se, de-a lungul istoriei, cu evolutia de ansamblu a culturii, a suferit o suita de schimbari. Dinamica creatiei artistice deriva din necesitatea originalitatii neistovite, originalitate fara de care arta isi pierde capacitatea de declansare a emotiei careia este menita sa ii dea nastere.
In antichitatea greaca, arta a fost socotita ca mimesis, ca imitare a realitatii. Condamnata de Platon sa ramana in afara Republicii, fiind o imitare de gradul al doilea si corupatoare a moravurilor austere, arta se vede apoi socotita de Aristotel ca avand functia de catharsis, expurgatoare a pasiunilor. Totodata arta este privita ca poesis, ca formatoare, ca activitate constructiva de forme, capabile sa insufle virtute estetica materiei cu care lucreaza artistul: cuvinte, culori, sunete, materii statice (marmura, bronz, lemn) sau in miscare. Arta a fost legata, de-a lungul istoriei, de categoria frumosului. Artistul este destinat sa creeze forme frumoase, sa tinda catre ceea ce estetica Renasterii numea concinnitas, lucrul desavarsit, perfectiunea. In evolutia ei istorica, arta a aparut din ce in ce mai limpede ca fiind capabila sa dea expresie trairilor semnificative ale artistului, apeland la capacitatile afective si intelective ale celor care recepteaza opera. Accentul se deplaseaza treptat de la perfectiune catre expresiv, de la realizarea frumusetii catre ceea ce pune in efervescenta intreaga complexitate a omenescului, de la jocul senin catre afirmarea pasionata a tumultului sufletesc. Suntem astfel in prezenta a doua modalitati de manifestare a artei: clasicista si romantica, de pura vizualitate si de empatie. Structurile expresive ale artei alcatuiesc un limbaj specific, care realizeaza o comunicare intre artist si cel ce recepteaza opera de arta. Creatia artistica este caracterizata, in principal, de trei functii pe care le indeplineste: de cunoastere (cognitiva), educativa (etica) si, nu in ultimul rand, emotionala (estetica). Virtutile cognitive si etice ale artei devin iluzorii daca opera de arta nu este capabila sa declanseze, prin elementele ei specific estetice, tocmai acea emotie caracteristica, care ii da forta bine cunoscuta.
Arta este perceputa ca manifestare a spiritului uman, prin care creatorul de arta isi exprima gandurile, sentimentele si optiunile fata de realitatea materiala si spirituala, exprimare facuta prin intermediul imaginilor artistice. Artele se dosebesc intre ele dupa natura imaginilor artistice folosite, ceea ce inseamna ca fiecare arta opereaza cu mijloace proprii, specifice, aceste ...
1. Furtwangler, Wilhelm - "Pagini de jurnal";
2. Iorgulescu, Adrian, prof., Punga, Doina, prof. - "Estetica":
3. Alexandrescu, Dragos, prof. univ. - "Tratat de teorie a muzicii";
4. Stravinski, Igor - "Poetica muzicala";
5. Anserment, Ernest - "Fondaments de la mousique de la conscience humaine";
6. Corlot, Alfred - "La musique francaise pour piano";
7. Dictionar de estetica generala
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
