Bisericile variaza in functie de perioada in care au fost construite, adica dupa stilul arhitectonic; stilurile din trecut au fost reluate si adesea reinterpretate. Cele mai vechi locuri de intalnire crestine erau case transformate in acest scop numite titulae. Duba ce crestinismul a fost legalizat prin Edictul de la Milano in 313, bazilicile si bisericile centralizate s-au raspandit repede in urmatorii 50 de ani, pe tot teritoriul Imperiului Roman. Cele mai importante au fost construite peste altarele cele mai sacre, locurile unde Christos a fost crucificat si inmormantat in Ierusalim si mormantul Sf. Petru din Roma, de exemplu. La mormantul lui Christos s-a construit o cupola circulara ( care exista inca partial ), si in apropiere era o biserica; cel doua sunt combinate intr-o singura biserica cunoscuta ca Biserica Sfantului Mormant. Prima biserica a lui Sf. Petru din Roma, inlocuita de actuala biserica ce dateaza din perioda Renasterii, a fost o biserica uriasa proiectata cu aripi laterale, formand o cruce latina. Domul central, forma care a persistat in estul Slav si Bizantin, in bisericile medievale, mici ca dimensiuni, a luat forma a cinci domuri care impreuna formau o cruce greaca.
In lumea latina de vest, bazilica a evoluat intai in stilul Romanesc
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.