Claude Monet

Tanarul Monet a fost un norocos. Talentul sau pentru pictura a fost descoperit inca din copilarie. Prima pictura a vandut-o la varsta de 14 ani. Iar doi ani mai tarziu isi deschidea expozitia din Rouen. Citeva picturi din tinerete i-au fost acceptate si de Salon - expozitia de lux de la Paris. Indrazneala artistica a tanarului pictor i-a socat pe privitori, dar, inainte sa devina maestrul incontestabil al impresionistilor, a trebuit sa treaca prin cativa ani grei.

Claude Monet s-a nascut la Paris, in l840. Si-a petrecut copilaria in Le Havre, unde persoane distinse au cumparat cu placere caricaturile sale si ale prietenilor. Pictorul olandez Eugen Bou-din, pe care 1-a cunoscut in 1856,1-a influentat in mare masura soarta de mai tarziu. ,,Reincep a douazecea oara (pictura), pentru a reusi sa redau farmecul luminii atotcuprinzatoare...." In ciuda aparentelor, aceasta nu este fraza unui impresionist, ci a unui precursor al impresionismului: Boudm. El e cel care il initiaza pe Monet in taina utilizarii vopselei cu ulei si in tehnica plen air - nepermisa in pictura academica. In ciuda vointei tatalui sau, care avea un magazin de condimente, Claude isi doreste sa studieze pictura la Paris. Familia nu este incintata de cheltuielile previzibile, care pe deasupra nici nu garanteaza o meserie banoasa. Faptul ca Monet a invatat pictura i-1 datoreaza ma-tusii sale, care i-a asigurat o bursa continua.

Anii de studiu - Monet se inscrie la L'Academie Suisse. Acolo il cunoaste pe Pissarro si devine un client fidel al Brasserie des Martyres, unde isi ia pranzul si Gustave Courbet. Cafeneaua Guebrois e frecventata de August Renoir, Alfred Sisley si, mai ales, de Eduard Manet. In I86I, Monet este inrolat; calatoreste in Algeria, unde se imbolnaveste de tifos, si din aceasta cauza este lasat la vatra. Se reintorce la Le Havre. In timpul convalescentei face cunostinta cu pictorul olandez Johann Jongkind, despre care avea sa scrie : ,,Mi-a devenit maestru; lui ii datorez perspectiva de a privi..."

In 1862, Monet este din nou la Paris, de aceasta data in atelierul lui Charles Gleyre, unde invata si Sisley, Renoir si Bazille. Gleyre, potrivit normelor acceptate pe atunci, slaveste frumosul antic si nu face economie de critica la adresa elevilor sai. Monet nu il ia insa in serios, ba chiar il porecleste pe Gleyre ,,pom-pier". In zilele insorite, elevii isi iau vopselele si sevaletul si ies la aer liber, pe urmele ,,barbarilor" (Corot, Courbet, Daubigni, Millet). isi doresc sa picteze ,,natura din natura". Salonul accepta doua dintre tablourile pictate de Monet in padurea Fontainbleu, iar critica le primeste cu apreciere.

Publicul insa ii confunda tot timpul numele cu cel al lui Manet, care a provocat un real scandal cu opera sa Olimpia. Monet nu este catusi de putin scandalizat, isi admira tizul. Lucreaza mai multe luni la tabloul de proportii, pe care, pana la urma, nu il termina din motive materiale.

Reuseste sa vinda putine tablouri dar cheltuie mult, iar banii primiti de la matusa Lecadre nu-i ajung. Face multe imprumuturi.

In 1866 are un succes deosebit la Salon cu doua lucrari: un peisaj si portretul lui Camille, fata impreuna cu care traieste Monet. Se decide sa o prezinte familiei, calatoresc la Honfleur, dar parintii sai refuza categoric intalnirea.

In martie 1867, Monet se muta la Bazille, in strada Visconti, unde locuise