Clasicismul Muzical

Muzica profesionista europeana a intrat in a doua jumatate a secolului XVIII, intr-un proces rapid de clarificare, de restructurare, de ordonare si de canalizare a tuturor parametrilor sai in directia realizarii unitatii stilistice, momentul fiind cunoscut in istoria culturii muzicale sub denumirea de Clasicism .

Termenul de "clasic" deriva din latinescul "classicus" utilizat in literatura epocii romane pentru a diferentia scriitorul de elita (scriptor classicus) de cel ce se adreseaza plebei (scriptor proletarius). In sensul actual, termenul defineste stilul artistic ce a caracterizat epoca dintre Baroc si Romantism, adica perioada dintre a doua jumatate a secolului XVIII si primele decenii ale secolului XIX .

Idealul estetic al preclasicismului se desavarseste in perioada asa - zisa clasica a muzicii, aceasta gasindu-si cea mai pregnanta intruchipare in muzica lui Haydn (1732-1809) si Mozart (1756-1791). La randul lor, francezii au adus o

contributie importanta in cristalizarea idealului clasic al muzicii prin creatia unor compozitori ca Gluck (1714-1787) si Rameau (1683-1764).

Conceptia componistica a clasicilor este definita in modul armonios in care se impletesc bogatia si claritatea continutului muzical cu echilibrul formei, al arhitectonicii.

Se cristalizeaza forme muzicale ca cea de lied, de scherzo, de rondo si de sonata, fiind utilizate in cadrul unor genuri ale muzicii instrumentale, cum ar fi: sonata, concertul, simfonia, cvartetul, carora le confera posibilitatea expunerii cat mai diverse a continutului muzical.

Noua conceptie artistica a acestei perioade se datoreaza si gandirii inaintate a epocii iluministe privitoare la lume si societate. Se propune inlocuirea feudalismului cu o oranduire democratica, in care sa domneasca libertatea, egalitatea si fraternitatea.

Ideile noi raspandite in toata Europa au schimbat in parte raporturile vechi dintre oameni, constituind un imbold si pentru creatia artistica ce tinde spre o forma intens laicizata, tematica, ce ilustreaza toate framantarile, aspiratiile si nazuintele oamenilor din societatea vremii.

Elementele de limbaj muzical corespunzatoare noii conceptii componistice au evoluat prin contributia tuturor scolilor muzicale europene din a doua jumatate a secolului XVIII.