Arhitectura gotica reprezinta unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum si cu alte biserici din aproape toata Europa in timpul perioadei medievale, incepand cu secolul al XII-lea si incheind cu anii 1500. Ca o situare mai exacta in timp si spatiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acopera perioada 1140 - 1500, fiind construite din Romania pana in Portugalia si din Slovenia pana in Norvegia, Suedia si Finlanda. A fost precedata de arhitectura romanica si a fost succedata de arhitectura renascentista, o transformare a stilului romanic, odata cu Renasterea, inceputa in Florenta secolului al XV-lea.
Doua dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta in arc frant, sau ogiva, care este de fapt o intersectie longitudinala a doua bolte clasice ale stilului romanic, si arcul de sustinere al ogivei, asa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe cladiri gotice, nefiind insa omniprezent, este rozeta, prezenta atat in basoreliefuri cat si in alte forme ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, aparut din necesitatea de da o alta dimensiune verticala cladirilor. Goticul flamboaiant, adica goticul tarziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundentei detaliilor, in parte pentru a diminua greutatea pe care cladirile gotice o impuneau, respectiv pentru a incerca o salvare a stilului.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
