Petru Stoianov s-a orientat de la bun inceput pe dublul traseu al pedagogiei muzicale si al creatiei, impunandu-se in ambele directii.
Creatia sa cuprinde o multitudine de genuri, de la coralul pe voci egale sau pentru cor mixt a capella la genul cameral sau simfonic, cele mai multe lucrari purtand amprenta versului sau fiind induse de ideea poetica stanesciana. De altfel, Nichita Stanescu este pentru Petru Stoianov un reper emblematic, poeziile acestuia transgresand in sonor cu firescul pe care doar marile spirite il poseda.
Muzicalitatea liricii stanesciene, ca si profunzimea ideatica, fac din poezie teritoriul ideal pentru confluenta cu muzica.
Coralul constituie o dimensiune aparte a preocuparilor compozitorului, dat fiind ca specificul acestui tip de cantare - dincolo de vox humana, instrumentul caruia ii e destinata - in indisolubila dintre textul poetic si cel muzical ca supratext al acestuia, mijloceste ,,fiintarea" realizarii muzicale in acest tip cu totul special de relatie in care incarcatura emotionala genereaza si potenteaza feed-back-ul sensurilor poetice.
Aceasta piesa are ca tematica comuniunea omului cu natura, dupa cum arata versurile: Pomule copacule / ai inimi cu miile / si umbre cu sutele /nu te latra cainele... ... Iti ti inimile-afara / Imi tin inima in seara / trupul meu o inconjoara.
Linia melodica a piesei este scrisa in tonalitatea mi minor, care alterneaza cu relativa Sol major, pe tot parcursul piesei.
Ambitusul pe voci este dupa cum urmeaza: sopran re1 - mi2, alto do1 - sol1, tenor mi1 - do2, bas la - Sol.
Piesa este scrisa in masura de (doua patrimi), masura binara
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.