Estetică bizantină

Cuvantul icoana este de origine greaca: eicon si inseamna imagine, portret.

Temeiul dogmatic al cinstirii icoanei si sensul imaginii liturgice sunt dezvaluite mai ales in Liturghia a doua sarbatori: cea a Sfintei Mahrame si cea a Duminicii Ortodoxiei sarbatoare a victoriei icoanelor si a izbavirii definitive a dogmei despre Intruparea divina.

Pentru bizantini universul era impartit in doua lumi: cea a simturilor si cea a spiritului.

In lumea spiritului domneste o perfecta armonie si in care orice obiect material isi gasea prototipul ideal, ideea universala.

Pentru bizantini scopul era depasirea naturii materiale supusa greselii.

Serviciul divin era pentru bizantini principalul inel de legatura intre pamant si lumea de dincolo.

Imaginea artistica are menitrea de a indrepta gandurile credinciosilor catre cer si de a-l indemna sa contemple ceea ce este pur.

Pentru bizantini scopul suprem al existentei era depasirea naturii materiale, supusa greselii. Imaginea artistica avea menirea de a indrepta catre cer gandurile credinciosilor si de a-l indemna sa contemple ceea ce este pur. Numai cu ajutorul icoanelor crestinul putea sa se desprinda de toate cele pamantesti.

Iconografia s-a dezvoltat in voie in platonismul patristicii rasaritene, in a sa filisofie a transcedentei, deoarece aceasta implica o anume simbolistica: reinnoirea sensibilului prin radacinile sale ceresti.

Pictorul de icoane reprezinta o lume superioara, si anume, lumea adevarului etern. Astfel putem remarca evenimentele care au marcat viata Mintuitorului Iisus Hristos si cele ale Sfintilor Parinti. Ni se aduce astfel intr-un chip tainic trecutul crestinatatii in prezent si prezentul pe care il traim astazi, in viitor.

Pictorii nu reprezentau fenomenele propriu zise ci ideile in care acestea isi aveau origine, numite arhetipuri.

Icoanele si mozaicurile bizantine separa imaginea reprezentata de cursul real al vietii si o introduce intr-o lume ideala. Obiectele sunt redate fara greutate, figurile fara volum. Cladirile sunt redate folosind perspectiva inversa si le confera o natura fragila si imateriala.Predomina liniile drepte, vesmintele erau alcatuite din cute rigide, copacii erau stilizati, muntii geometrizati.

Figurile si obiectele nu au aceasi sursa de lumina.

Armonia naturii si a obiectelor nu este un atribut ale acestor lucruri, ci reflectaarea in ele a originii lor divine. Dumnezeu, in calitatea sa de creator a tot ce exista si-a pus pecetea pe lucururile Sale.

Dialogul platonic cu cea mai mare influienta asupra gandirii crestine medievale a fost Timeu, care descria creearea lumii din seminte geometrrice: triunghiuri isiscele si dreptunghice.

Argumentul lui Augustin este ca universul progreseaza in ordine deoarece Dumnezeu iubeste ordinea si e autorul ei. Toate lucrurile sunt create conform masurii si sunt in armonie cu Dumnezeu. Artistii folosesc numeroase principii calauzitoare in munccarea ritmica ce ii caracterizeaza in timplul lucrului.

Dupa caderea Constantinopolului s-au pictat icoane in Creta, Cipru, in Grecia si Rusia, respectind traditia si regulile scolii bizantine. Icoanele reprezinta un limbaj subtil, de mare rafinament si care ne descriu indescriptibilul, redind visibil eea ce nu este vizibil, pentru o mai buna cunoastere din partea noastra a minunatei lumi nevazute creata de Atotputernicul Dumnezeu. Aceasta pictura, menita a fi venerata, pare sa fie creata in prima jumatate a secolului al V-lea, cand la Constantinopol a fost adus portretul Sfintei Fecioare cu Pruncul (Hodighitria), atribuita Sfantului Luca. Aceasta arta plamadita de teologie se imbogateste de-a lungul secolelor, pornind din catacombe, se mentine mai bine de un mileniu (330-1453). Icoana este intr-un anume fel rezultatul unei sinteze a culturilor elina, romana si crestina. Tehnica picturii bizantine a fost raspandita dincolo de hotarele imperiului, insa cu contributii specifice fiecarei natiuni.

Refuzarea de catre iudaism a oricarei reprezentari a divinitatii se explica prin legea transmisa lui Moise (Ies.25,18-22). Heruvimii de pe Chivotul Legii, modelati potrivit vointei lui Dumnezeu, nu constituie nici o incalcare a Legii (Ies.25-15).

La greci, cuvantul eikon (chip, icoana), din punct de vedere etimologic se situiaza foarte aproape de eidolon (idol). Filosofii au criticat si ei cultul statuilor. O alta categorie de simboluri este inspirata din Vechiul Testament: Adam si Eva, Daniel in groapa cu lei, Iona, cei trei tineri in cuptor. De teama persecutiilor, primele trei secole prezinta crucea ca pe o ancora, printr-un trident sau pur si simplu prin monograma greceasca a lui Hristos. Foarte raspandit in secolul al II-lea, pestele reprezinta formula condensata a Crezului, compus din cinci litere IHTIS-(peste) "Iisus Hristos Theou Uios Sotir" ("Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul" ). Arta crestina iesita din catacombe ia locul temelor de inspiratie pagana.