Cu Sofocle (497 - 405 i.Hr.) tragedia greaca intra intr-o noua etapa. Caci Sofocle este omul "secolului de aur" al Atenei, epoca lagata de numele lui Pricle, seful democratiei ateniene. tragedia lui Sofocle nu va mai cauta elanul si grandoarea titanica a lui Eschil, ci plenitudinea de ganduri si sentimente ale cetateanului noii Atene.
"Oedip rege " este tragedia care a fost considerata drept cea mai desavarsita din intreaga antichitate. Subiectul tragediei este cunoscut, caci si azi "Oedip rege" este cea mai des jucata din tot teatrul grec. In final, pentru a-si ispasi ingrozitoarea-i crima, Oedip se pedepseste singur scotandu-si ochii, apoi, orb si nenorocit, paraseste Teba, dupa ce isi ia ramas bun de la fiicele sale. Intreaga actiune a piesei este intemeiata exclusiv pe interesul ce i-l starneste lui Oedip propria sa cercetare. Incepand cu Sofocle, tragedia devine dezbaterea unei constiinte morale, lupta dramatica intre intrebari si indoieli, intre stari sufletesti alternative de speranta si deznadejde. Sofocle coboara tragedia la scara umana. In tragedia sa isi gasesc ecou toate sentimentele omenesti nobile si generoase. Si aceasta, cu simplitate si naturalete: nimic nu-I este mai strain lui Sofocle decat emfaza, exagerarea.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.