Nicolae Grigorescu - Car cu Boi

Nicolae Grigorescu se naste in satul Pitaru (judetul Dambovita), fiind al saselea copil al lui Ion si al Ruxandei Grigorescu. In 1843, cand ii moare tatal, familia se muta la Bucuresti, in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matuse. Dupa o timpurie ucenicie (1848-1850), in atelierul pictorului ceh Anton Chladek, executa icoane pentru bisericile din Baicoi si manastirea Caldarusani. In 1856 realizeaza compozitia istorica Mihai scapand stindardul, pe care o prezinta domnitorului Barbu Stirbei, impreuna cu o petitie prin care solicita ajutor financiar pentru studii. In anii 1856-1857 picteaza biserica noua a manastirii Zamfira (judetul Prahova), apoi, pana in anul 1861, biserica manastirii Agapia. La interventia lui Mihail Kogalniceanu, care ii apreciaza calitatea picturii, primeste o bursa pentru a studia la Paris.

In toamna anului 1861, tanarul Grigorescu pleaca la Paris unde intra la Scoala de Belle-Arte, frecventand atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. Constient de propriile-i lacune in formatia artistica, va studia in primul rand desenul si compozitia.

Paraseste insa curand acest atelier si, atras de conceptiile artistice ale Scolii de la Barbizon, se stabileste in aceasta localitate, desavarsindu-si educatia pictorala prin asimilarea experientei unor artisti ca Millet, Corot, Gustave Courbet si Theodore Rousseau. Influentat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de insusirea unor modalitati artistice novatoare de expresie in atmosfera cultului pentru pictura "en plein-air", ce pregateste apropiata afirmare a impresionistilor. In cadrul "Expozitiei Universale" de la Paris (1867), participa cu sapte lucrari, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tanara tiganca, revine de cateva ori in tara si, incepand din 1870, participa la Expozitiile artistilor in viata si la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". In anii 1873-1874 face calatorii de studii in Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia si la Viena.

In 1877 este convocat sa insoteasca armata romana in calitate de "pictor de front", realizand la fata locului in luptele de la Grivita si Rahova desene si schite, ce vor sta la baza unor compozitii.

Din 1879 pana in 1890, lucreaza indeosebi in Franta, fie in Bretagne la Vitre, fie in atelierul sau din Paris. Revenit in tara, deschide mai multe expozitii personale la Ateneul Roman intre anii 1891 si 1904.

Din 1890 se stabileste la Campina si se dedica preponderent subiectelor rustice, intr-o nesfarsita variatie a motivului, picteaza potrete de taranci, care cu boi pe drumuri prafuite de tara si numeroase peisaje cu specific romanesc. In 1899 este numit membru de onoare al Academiei Romane.

Nicolae Grigorescu se stinge din viata la 21 iulie 1907 la Campina. In atelier, pe savalet, se afla ultima sa lucrare, neterminata, Intoarcerea