Artă medievală românească

Strâns legată de starea social-economică a ţărilor române, dezvoltarea artei s-a accentuat în anii de avânt economic şi a avut un ritm încetinit în vremuri de războaie, de restrişte.

Un rol important l-a avut pentru viaţa naţiunii române formarea statelor feudale româneşti, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. În interiorul acestor state s-au dezvoltat oraşe importante ( în Transilvania: Clujul, Alba-Iulia, Braşovul, Sibiul, Timişoara, Oradea; în Ţara Românească: Târgovişte, Curtea de Argeş, Bucureşti; în Moldova: Baia, Suceava, Siret, Roman, Iaşi, Rădăuţi ).

În oraşe s-au organizat şi s-au înmulţit breslele meşteşugăreşti, care au promovat cultura şi arta. În acelaşi timp, mănăstirile şi meseriaşii de la sate au continuat să producă obiecte de artă populară.

Cea mai mare înrâurire asupra artei noastre din epoca feudală a avut-o arta populară, de o tradiţie străveche, cultivată timp de milenii pe întinsul patriei. Arta populară, pentru artiştii noştri, a fost un exemplu de fineţe, echilibru, proporţie şi armonie. Ea i-a stimulat şi i-a ajutat să contopească în spirit creator înrâuririle dinafară.

În acest fel ei au dat la iveală o artă nouă şi bogată, o artă legată de năzuinţele poporului nostru: arta feudală românească. Tot influenţei artei populare se datorează şi marea înflorire, într-un timp relativ scurt, a artei feudale româneşti de la oraşe. Această artă, la rândul ei, a exercitat unele înrâuriri asupra artei popoarelor vecine.

Arta feudală românească are un caracter unitar. Statele feudale româneşti au avut o viaţă culturală comună, corespunzătoare intereselor comune, aspiraţiilor şi tradiţiilor limbii, obiceiurilor comune şi felul de viaţă comun, aparţinând aceluiaşi popor.

Această unitate reiese şi din arhitectura, sculptura, pictura şi arta decorativă medievală.

În arta din cele trei state feudale româneşti vremelnic despărţite au apărut diferite particularităţi specifice regionale. Aceste particularităţi se datorează atât evoluţiei fireşti a artei regionale cât şi unor influenţe dinafară pe care artişti noştri le-au prelucrat în mod creator, ţinând seama de tradiţiile artei româneşti.

Diferiţi meşteri din Transilvania au fost chemaţi să contribuie la construirea şi împodobirea unor monumente din Moldova. Tot astfel s-a întâmplat şi în Ţara Românească, unde au lucrat adesea în comun meşterii locali, meşterii moldoveni şi transilvăneni.

De asemenea, de multe ori meşteşugarii iscusiţi din Ţara Românească sau din Moldova au lucrat la diferite monumente din Transilvania împreună cu cei de acolo.

Pentru a se înlesni studiul artei feudale româneşti, s-a împărţit această artă în mai multe perioade: perioadă timpurie, mijlocie şi târzie.

-Arhitetectura în Transilvania

În arhitectura orânduirii feudale se studiază construcţiile religioase şi laice, civile şi militare. Monumentele din prima perioadă s-au construit într-un număr însemnat în Transilvania. Multe din aceste monumente au dispărut. De ele se pomeneşte doar în documentele vremii. Aşa au fost fortificaţiile cu palisade (şir de stâlpi groşi, înfipţi vertical şi întăriţi cu pământul scos din şanţurile care le înconjurau: Morisena, Biharia, Dobâca).Ele sunt datate aproximativ din sec.X-XI. Tot din necesităţi de apărare a fost construit între sec. al IX-lea şi al X-lea valul de piatră ce se găsea între Cernavodă şi Medgidia ( Dobrogea ). Aici au fost întrebuinţate materiale provenind din ruinele unor construcţii antice ori bizantine.

Ridicate mai târziu sunt şi cetăţile de apărare şi de refugiu, din care nu au mai rămas decât ruine (cetatea de la Orlat, cetatea de lângă Răşinari – în apropiere de Sibiu).

Asemenea rămăşiţe din ziduri ruinate ale unor vechi cetăţi se găsesc şi la Braşov sau la Feldioara. Cetatea de la Câlnic s-a păstrat până astăzi. Ea are un plan aproape circular şi este prevăzută cu ziduri puternice de apărare, cu turnuri pentru depozitarea armelor şi a proviziilor.

Cetăţile vechi de la noi nu diferă de cele din alte părţi ale Europei. S-au construit apoi şi castele feudale care s-au înmulţit pe măsură ce feudalismul s-a dezvoltat şi a crescut numărul nobililor care le stăpâneau.

La monumentele religioase din prima parte a epocii feudale se vede experienţa meşterilor băştinaşi, apoi concepţia bizantină venită din sudul Dunării odată cu creştinismul. Apar şi elemente de arhitectură romanică şi gotică, cunoscute de meşteri străini aduşi în ţară. Cele mai multe sunt din piatră, unele mai noi, din cărămidă.

Primul monument religios mai important este Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia, construită

Catedrala de la Alba-Iulia

Planul clădirilor, de asemenea, a evoluat, s-a modificat.

Bisericile vechi din lemn sau din piatră, în formă de sală, se găsesc şi în alte părţi ale Europei ( în Franţa de sud, în Iugoslavia, în Bulgaria etc.). La noi s-a răspândit nu numai în toată Transilvania, ci şi în Ţara Românească şi Moldova.

Un monument important este biserica ortodoxă din Densuş construită în evul mediu din piatră lată de la o veche cetate romană aflată în apropiere (Ulpia Traiana ). Pe lângă ornamente de influenţă romanică, la această biserică se găsesc şi ornamente asemănătoare cu a clădirilor străvechi din lemn, ornamente transmise de-a lungul veacului din generaţie în generaţie, de către băştinaşi.