Problematica avortului în lume

In viata politica si sociala a ultimului veac, aproape fiecare aspect social a fost in mod repetat dezbatut intr-un context al influentei si intereselor politice, al opozitiei diferitelor grupuri de natura mai mult sau mai putin politica.

Unul dintre aspectele care s-au bucurat de o deosebita atentie a fost dreptul femeii de a avea un cuvant de spus in ceea ce priveste propria-i reproducere. Dreptul, asadar, a femeii de a alege daca pastreaza o sarcina sau nu. Imoral, din punct de vedere al Bisericii, scos in ilegalitate de legislatia unor state, dreptul la avort a avut o evolutie sinuoasa pe scena sociala a multor state.

In Polonia, spre exemplu, avortul a fost cand permis, cand interzis, cand interzis, cu anumite exceptii.In timp ce intreruperea de sarcina a fost permisa incepand cu anul 1956, aceasta perioada intinzandu-se pana prin anii ‘70-‘80, cu mai multe restrictii, nebunia interzicerii avortului a debutat in anii ’90, odata cu inceperea perioadei de tranzitie de la comunism la democratie. Toate problemele care s-au ridicat odata cu discutiile despre avort, toate disputele iscate, toate contradictiile intre organizatiile care promovau dreptul femeii la avort si organizatiile “proviata”, au avut in principal rolul de a abate atentia populatiei de la problemele socio-economoce generate de perioada de tranzitie.

Cu toate ca in alte foste tari comuniste, precum Ungaria sau Letonia, campaniile pentru restrictionarea dreptului la vot au dat gres, Polonia reprezinta un caz exceptional. Politicienii polonezi au considerat ca problemele aparute odata cu perioada de tranzitie ar putea fi solutionate prin “re-domesticirea” femeilor care, in ultima perioada s-au ocupat din ce in ce mai mult de cariera, uitandu-si intr-o oarecare parte indatoririle de acasa. Aceasta “re-domesticire” se poate face prin trimiterea femeilor inapoi la familie. Interzicerea avortului era o metoda prin care crestea numarul de femei care pastrau sarcina si aveau ulterior un copil. Se promova deci ideea femeii casnice, care nu se dedica dezvoltarii unei cariere, si nn avea, in consecinta, un loc de munca, datorita faptului ca tranzitia a creat un deficit in ceea ce priveste numarul locurilor de munca disponibile.

Aceasta politica a avortului este, totodata, in cazul Poloniei, o politica ce permite un control asupra demografiei tarii, fiind cunoscut faptul ca Polonia se confrunta (chiar si in ziua de azi) cu un spor natural negativ. Interzicand avortul, se reduce intr-o mare parte incidenta acestuia, evitandu-se astfel descresterea continua si ingrijoratoare a populatiei.

Tot din categoria “Polonia-exceptie intre fostele tari comuniste”, putem desprinde faptul ca Biserica Catolica a avut o influenta deosebita asupra acestei tari. Dar este oarecum de inteles, avand in vedere ca Suveranul Pontif al anilor ’90, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost de origine poloneza. Nu este, deci, surprinzator ca acesta sa aiba dorinta ca cetatenii tarii din care provine sa isi conduca viata dupa legile Domnului.

Biserica era, si este si in ziua de astazi, de parere ca avortul este echivalentul omuciderii, facand adesea referire la mesajul Maicii Tereza, care spunea: “Daca ii este ingaduit unei mame sa isi ucida propriul copil, ce anume ne-ar putea opri pe mine si pe tine sa ne ucidem reciproc?”

Desi pare nedrept fata de femei, masurile luate de autoritatile poloneze au fost oarecum indreptatite, luand in considerare numarul deosebit de mare de avorturi care aveau loc in Polonia. Conform statisticilor, in perioada 1957-1970 se efectual anual in jur de 140.000 de avorturi, urmand ca in anii ’70 numarul acestora sa creasca la 300-500 de mii (!!!) anual.

Odata cu introducerea interdictiilor privind avortul, la inceputul anilor ’90, incidenta acestuia a scazut simtitor, numerele statistice fiind 60.000 pentru anul 1990, 30.000 pentru 1991 si 12.000 pentru 1992. Dupa introducerea legii din 1993, foarte restrictiva in ceea ce priveste avortul, numarul avorturilor a scazut radical, ajungand in 1995 la 559.

Facultatea de Studii Europene, UBB, Cluj-Napoca, disciplina ´´politici identitare´´