Obiceiuri pascale

Scrierile de etnografie pastreaza credinte si practici populare, mai putin cunoscute, legate de cea mai importanta sarbatoare crestineasca, sarbatoarea Pastilor, cand oamenii de la sate sarbatoresc nu numai Invierea lui Iisus, dar si inceputul unui nou an. Cu aceasta ocazie aveau loc ritualuri de purificare, de innoire si de magie. Joia Mare este cunoscuta si sub numele de Joimarita dupa numele personajului care putea pedepsi femeile si fetele care nu apucau sa-si termine de tors lana si sa-si faca camasa noua pentru Paste pentru a intra in hora in aceasta zi mare. Pedepsele constau in arderea degetelor si mainilor femeilor lenese. Putea pedepsi totodata si baietii lenesi care nu se ingrijisera bine de animale in timpul iernii sau care nu-si reparasera gardul pana atunci. Tot in Joia Mare se desfasurau ritualuri speciale legate de mortii din gospodarie si din comunitate: se aprindeau focuri pe podeaua casei pentru fiecare membru plecat din gospodarie, iar in curtea bisericii pentru toti mortii din cimitir, peste aceste focuri dandu-se de pomana colaci. Lemnele folosite nu erau de orice fel, erau culese in momente speciale si nu de catre oricine. Un alt obicei popular desfasurat acum este strigatul peste sat care are in centrul sau figura Voevodei Tiganilor, un tanar ales de peste an. Acesta auzea din gura oamenilor toate greselile vazute in Postul Mare, greseli pe care el trebuia sa le strige in Sambata Pastelui, dintr-un pom in varful caruia era cocotat. Cel care se auzea strigat avea motive de suparare iar cel care nu se auzea strigat era tare bucuros. In ziua de Paste apa avea un rol deosebit. Feciorii si fetele mergeau sa se scalde pana rasarea soarele fara a spune celorlalti unde se intamplase aceasta. Erau astfel curatati de toate bolile si rautatile, de tot ce era murdar, si feriti, in acelasi timp, de imbolnaviri in timpul anului, scaldatul ii facea mai harnici si mai iubiti. Totodata, apa facea minuni in legatura cu maritisul fetelor daca aceastea se lasau stropite de feciori in primele doua zile dupa ziua Pastelui.

Chiar daca erau gatite nu se suparau pentru ca stiau ca se vor marita in anul acesta care incepea Obicei de primavara stravechi (persii antici sarbatoreau innoirea anotimpului daruindu-si oua colorate, romanii isi trimiteau unii altora, la ceremoniile zeului Ianus, oua rosii) oul colorat si incondeiat este la crestini simbolul Mantuitorului reintors la viata.

Oul este ales la Partesimi (in mijlocul Postului Mare) si este fiert si gatit in Saptamana Patimilor pentru a fi sacrificat (ciocnit si mancat sacramental) de Pasti, in semn de jertfa si garantie de renastere.

Ouale incondeiate sunt un obicei popular si religios romanesc, care in Moldova si Bucovina a devenit arta.

Cojile de oua folosite la prapararea aluatului nu se ard si nici nu se arunca oriunde, ci pe o apa curgatoare, pentru ca peste vara uliul sa nu atace gainile si puii, deasemeni pentru a se duce in tara Blajinilor, sa le dea de stire ca a sosit ...